D.H. contra Republicii Cehe - Plasamentul copiilor romi în şcoli speciale: încălcare.
| Comentarii |
|
D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe (Dosar nr. 57325/00) Hotărâre CEDO -13.11.2007
În fapt:
Reclamanţii sunt 18 resortisanţi cehi de origine romă. Cauza vizează şcolarizarea acestora în şcoli speciale, pe motivul - conform afirmaţiei lor - originii rome. Intre 1996 şi 1999, reclamanţii, copii minori, au fost plasaţi în şcoli speciale, destinate copiilor cu deficienţe intelectuale, fără a putea urma cursurile unei şcoli obişnuite. Conform legii privind şcolile, aplicabilă în acea vreme, un astfel de plasament era dispus de directorul şcolii, pe baza rezultatelor unui test privind capacitatea intelectuală a copilului, efectuat într-un centru de orientare psihopedagogică, cu consimţământul reprezentantului legal al copilului. Din dosar reiese că părinţii reclamanţilor şi-au dat consimţământul pentru plasamentul copiilor lor într-o şcoală specială, fiindu-le cerut în mod expres. Apoi, plasamentul a fost dispus de directorii şcolilor vizate, care făceau referire la recomandările centrelor de consiliere psihopedagogică, unde reclamanţii fuseseră testaţi psihologic. Deciziile scrise au fost apoi comunicate părinţilor reclamanţilor. Ele conţineau o prevedere asupra posibilităţii de a face apel şi de care nu s-a prevalat nici unul dintre cei interesaţi.
Contestând fiabilitatea testelor efectuate şi apreciind că părinţii lor nu au fost suficient de informaţi asupra consecinţelor consimţământului privind plasamentul, paisprezece dintre reclamanţi au cerut conducerilor şcolilor - în afara procedurii apelului - reexaminarea deciziilor administrative pentru plasament în şcoli speciale. Conducerile şcolilor au apreciat că deciziile atacate erau în conformitate cu legislaţia, în paralel, doisprezece dintre reclamanţi au sesizat Curtea Constituţională. Ei se plângeau - mai ales pe temeiul art. 3 şi 14 din Convenţie şi a art. 2 din Protocolul nr. 1, că au fost supuşi unei discriminări de facto, decurgând din funcţionarea pe ansamblu a sistemului de educaţie specială şi că nu au fost suficient de informaţi despre consecinţele plasării lor în şcoli speciale. Aceştia mai susţineau că plasamentul lor în şcoli speciale s-a concretizat într-o practică generală, care crea o segregare şi o discriminare rasială, decurgând din coexistenţa a două sisteme şcolare autonome, adică şcoli speciale pentru romi şi şcoli primare „normale" pentru populaţia majoritară. Curtea Constituţională a respins
recursurile, pe de o parte datorită necompetenţei sale, iar pe de altă parte pentru lipsa vădită a temeiniciei.
În drept:
Respingerea excepţiei iniţiale pentru neepuizarea căilor de atac - Guvernul le reproşează reclamanţilor că nu au utilizat cele două recursuri interne. Curtea Constituţională cehă a decis să nu ia în seamă acest neajuns. Ar fi formal a le cere reclamanţilor să uzeze de un recurs, pe care aceeaşi jurisdicţie supremă a ţării nu i-a obligat să îl exercite.
Pe fond - Camera a conchis, cu şase voturi contra unul, că nu a existat încălcarea articolului 14 combinat cu art. 2 din Protocolul nr. 1. Ea a apreciat că Guvernul ceh a dovedit că sistemul şcolilor speciale nu era conceput pentru a primi doar copii romi şi că în interiorul acestor aşezăminte se făceau numeroase eforturi pentru ajutorarea anumitor categorii de elevi, în dobândirea cunoştinţelor de bază. Camera a mai observat că reglementarea referitoare la modalităţile de plasare a copiilor în şcoli speciale nu avea la bază originea etnică a elevilor, ci urmărea scopul legitim de adaptare a sistemului educativ la nevoile, aptitudinile sau deficienţele copiilor.
Marea Cameră remarcă întâi de toate că, datorită vicisitudinilor şi dezrădăcinărilor continue, romii constituie o minoritate defavorizată şi vulnerabilă, cu un caracter aparte. Din această cauză, aceştia au nevoie de o protecţie specială care vizează şi domeniul educaţiei.
Asupra presupusei discriminări indirecte: Reclamanţii susţin că au suferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, un tratament mai puţin favorabil faţă de cel rezervat ne-romilor într-o situaţie comparabilă, datorită plasării lor în şcoli speciale, iar această situaţie este consecinţa unei discriminări „indirecte". Asupra acestui aspect, ei prezintă date statistice stabilite pe baza informaţiilor furnizate de directorii de şcoli, statistici potrivit cărora mai mult de jumătate din elevii plasaţi în şcolile speciale din oraş erau romi; în schimb, romii nu reprezentau decât 2,26% din totalul elevilor aflaţi în şcolile primare din acelaşi oraş.
Marea Cameră admite că, în lipsa unei informaţii naţionale oficiale asupra originii etnice a elevilor, statisticile prezentate de reclamanţi pot să nu fie în totalitate fiabile. în opinia sa, aceste cifre relevă totuşi tendinţa predominantă, confirmată atât de statul pârât cât şi de organele de control independente. într-adevăr, conform raporturilor efectuate în conformitate cu Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a Consiliului Europei, autorităţile cehe au admis, în 1999, că unele şcoli speciale aveau între 80% şi 90% copii romi, iar în 2004, „un mare număr" de copii romi erau orientaţi în continuare spre şcolile speciale. Pe de altă parte, rezultă cu precădere dintr-un raport al ECRI (Comisia Europeană de Luptă împotriva Rasismului şi Intoleranţei) publicat în 2000, că minorii romi erau în număr mare în şcolile speciale. Chiar dacă procentajul exact al copiilor romi plasaţi în acea vreme, în şcoli speciale este greu de stabilit, numărul lor era peste măsură de crescut, iar aceste şcoli speciale aveau în majoritate copii romi. în pofida neutralităţii sale, legea în cauză a avut deci, de facto, repercusiuni mult mai importante asupra copiilor romi, decât asupra copiilor ne-romi.
în aceste condiţii, elementele de probă prezentate de reclamanţi pot fi considerate ca suficient de pertinente şi relevante, pentru a da naştere unei puternice prezumţii de discriminare indirectă, faţă de care - mai ales în acest domeniu - nu este necesară dovedirea unei intenţii de discriminare din partea autorităţilor. Guvernului îi revine deci să demonstreze că această diferenţă a efectului legislativ rezulta din factori obiectivi, care nu ţineau de originea etnică.
Asupra existenţei unei justificări obiective şi rezonabile: Curtea recunoaşte că prin menţinerea sistemului de şcoli speciale, Republica Cehă încerca să găsească o soluţie pentru copiii cu nevoi educative specifice, însă împărtăşeşte preocupările altor organe ale Consiliului Europei, care şi-au exprimat neliniştea în privinţa programului de nivel inferior, derulat în astfel de şcoli şi, în special, în privinţa segregării generate de acest sistem.
Referitor la testele de evaluare la care au fost supuşi copiii, toţi cei examinaţi - independent de originea lor etnică - au fost supuşi aceloraşi testări. Chiar autorităţile cehe au recunoscut, în 1999, că „copiii romi dotaţi cu o inteligenţă medie ori superioară celei medii" erau adesea plasaţi în şcoli, ca urmare a testării psihologice, şi că aceste teste erau concepute pentru populaţia majoritară şi nu luau în seamă particularităţile romilor, în plus, mai multe organisme independente de Consiliul Europei (Comitetul consultativ al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ECRI şi Comisarul pentru Drepturile Omului), şi-au exprimat îndoielile în privinţa caracterului adecvat al aşa-ziselor teste. Curtea apreciază că există riscul ca aceste teste să fie încărcate de prejudecăţi şi ca rezultatele lor să nu fie interpretate în lumina particularităţilor şi caracterelor specifice ale copiilor romi cărora le-au fost aplicate. în aceste condiţii, rezultatele testelor nu ar servi drept justificare a diferenţei de tratament litigioase.
Cât despre consimţământul părintesc, element decisiv din punctul de vedere al guvernului ceh, Curtea nu a fost convinsă că părinţii copiilor romi, în calitate de
membri ai unei comunităţi defavorizate şi adesea fără educaţie, aveau capacitatea de a evalua toate aspectele situaţiei şi consecinţele consimţământului lor la plasamentul într-o şcoală specială. Având în vedere importanţa fundamentală a prohibiţiei discriminării rasiale, Marea Cameră consideră că, presupunând chiar că erau întrunite condiţiile renunţării la un drept garantat de Convenţie, nu s-ar putea admite posibilitatea renunţării la dreptul de a nu face obiectul unei asemenea discriminări.
în concluzie, există dificultăţi legate de şcolarizarea copiilor romi nu numai în Republica Cehă, ci şi în alte state europene. Spre deosebire de alte ţări, Republica Cehă a ales să rezolve această problemă. Cu toate acestea, procesul de şcolarizare a copiilor romi nu a fost dublat de garanţii care să le asigure că, exercitându-şi marja sa de apreciere în materie de educaţie, statul a ţinut seamă de nevoile specifice ale acestor copii, ce decurgeau din poziţia lor defavorizată. în plus, prin intermediul acestui proces educaţional, reclamanţii au fost plasaţi în şcoli destinate copiilor suferind de un handicap mintal, pentru care programul avea un nivel inferior celui din şcolile obişnuite şi unde aceştia erau izolaţi de populaţia majoritară. în consecinţă, în loc să rezolve adevăratele probleme ale copiilor romi, să sprijine integrarea lor, mai târziu, în şcolile obişnuite şi să le dezvolte capacităţile care le-ar fi uşurat traiul în sânul populaţiei majoritare, aceştia au primit o educaţie care le-a accentuat dificultăţile şi le-a compromis dezvoltarea ulterioară a personalităţii, în aceste condiţii, recunoscând totodată şi eforturile autorităţilor cehe în vederea şcolarizării copiilor romi precum şi dificultăţile întâmpinate, Curtea nu a fost convinsă că diferenţa de tratament existentă între copiii romi şi copiii ne-romi se sprijinea pe o justificare obiectivă şi întemeiată şi că exista un raport rezonabil de proporţionalitate, între mijloacele utilizate şi scopul de atins. Rezultă de aici că aplicarea legislaţiei cehe pertinente avea, în realitate, la acea epocă, efecte prejudiciabile disproporţionate asupra comunităţii rome, iar reclamanţii fiind membri ai acestei comunităţi au suferit implicit acelaşi tratament discriminatoriu.
Concluzie: încălcare (treisprezece voturi contra patru).
Art. 41 - 4 000 euro daune morale pentru fiecare reclamant. Aceştia invocă necesitatea adoptării unor măsuri generale, la nivel naţional, pentru eliminarea acestor obstacole în exercitarea drepturilor lor. Totuşi, legislaţia incriminată a fost abrogată, iar Comitetul de Miniştri a adresat recent statelor membre, recomandări în privinţa educaţiei copiilor romi/ţigani din Europa.
| ← LUCZAK contra Poloniei - Discriminare. Interzicerea dreptului... | ESPOSITO contra Italiei - Victimă. Despăgubire pentru durata... → |
|---|
