ESPOSITO contra Italiei - Victimă. Despăgubire pentru durata unei proceduri de faliment şi decăderile civile şi politice care derivă din faliment: inadmisibilitate.
Comentarii |
|
ESPOSITO împotriva Italiei (Dosar nr. 35771/03) Hotărâre CEDO - 27.11.2007
Printr-o decizie din 1991 a fost declarat falimentul reclamantului. Procedura falimentului nu se sfârşise în 2007. în 2003, reclamantul a introdus recurs, în baza legii Pinto. El sublinia că declararea falimentului comporta o serie de decăderi civile şi personale, între care limitarea dreptului la respectarea corespondenţei şi la libertatea de circulaţie, imposibilitatea de a deschide un cont curent şi de a dispune de bunuri, precum şi „infamia" rezultată din înscrierea numelui său în registrul faliţilor şi pierderea drepturilor electorale. Judecătorul italian a constatat că art. 6 alin. (1) din Convenţie a fost încălcat şi i-a acordat reclamantului 14.000 euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a prelungirii statutului de falit, a incidenţei lui asupra respectabilităţii sociale şi a demnităţii, a limitărilor legale rezultate din acest statut.
Consecinţe ale duratei excesive a procedurii de faliment asupra drepturilor falitului, ce decurg din art. 6, 8 şi 1 al Protocolului nr. 1 şi 2 al Protocolului nr. 4 -Reclamantul a epuizat căile de recurs prevăzute de legea Pinto. Judecătorul intern a recunoscut încălcarea art. 6 alin. (1) şi i-a acordat o despăgubire pentru durata excesivă a procedurii falimentului, precum şi pentru decăderile ce derivă din declararea falimentului. Reclamantul a mai primit 70% din suma pe care ar fi putut-o obţine la Strasbourg.
Rezultă că reclamantul a obţinut, în mod concret, recunoaşterea din partea autorităţilor interne, a încălcărilor pe care el le-a invocat şi, ţinând cont de criteriile desprinse din jurisprudenţa Curţii, repunerea sa în drepturile respective poate fi considerată ca fiind corespunzătoare şi suficientă. Reclamantul nu mai poate pretinde că e o victimă a încălcărilor prevăzute de art. 6 (dreptul de a sta în justiţie), de art. 8, de art. 1 al Protocolului nr. 1 şi de art. 2 din Protocolul nr. 4 ale Convenţiei: incompatibilitate ratione personae.
← D.H. contra Republicii Cehe - Plasamentul copiilor romi în... | KALINOVA contra Bulgariei - Privare de proprietate. Expropriere... → |
---|