Diferenţă de tratament Alocaţii pentru copii Cetăţeni şi străini cu drept de rezidenţă Proporţionalitate - Okpisz contra Germaniei
| Comentarii |
|
Diferenţă de tratament Alocaţii pentru copii Cetăţeni şi străini cu drept de rezidenţă Proporţionalitate - Okpisz versus Germania
CEDO, secţia IV, hotărârea Okpisz versus Germania, 25 octombrie 2005, 59140/00
Pentru ca o diferenţă de tratament să nu fie discriminatorie, ea trebuie justificată de anumite raţiuni obiective şi rezonabile.
Reclamantul, cetăţean polonez, locuieşte în Germania din 1985, în baza unui permis de sejur pentru motive excepţionale, pe care trebuie să şi-l înnoiască periodic. În 1993, reclamantul a fost informat că, în urma unei schimbări legislative, alocaţia pentru copil pe care o primea din 1986 nu îi va mai fi acordată începând cu ianuarie 1994. Reclamantul a sesizat o instanţă cu un recurs contra acestei legi, care permitea acordarea alocaţiei pentru copil doar străinilor ce beneficiază de un permis de sejur permanent, însă acţiunea a fost suspendată până la pronunţarea unei soluţii din partea Curţii Constituţionale federale. Printr-o decizie din 6 iulie 2004, instanţa constituţională a constatat că legea contravine principiului egalităţii de tratament, întrucât creează o distincţie de tratament între străinii cu permis permanent şi cei cu permis temporar, fără nici un fel de justificare. Curtea constituţională a acordat un termen Parlamentului până la 1 ianuarie 2006 să modifice legea în discuţie.
Art. 14 raportat la art. 8. Curtea a considerat că acordarea unor beneficii către familiile cu copii, statul sprijină exercitarea vieţii familiale. În consecinţă, retragerea acestui sprijin intră în domeniul de incidenţă al art. 8, astfel încât şi art. 14 este aplicabil.
Curtea a amintit că, pentru ca o diferenţă de tratament să nu fie discriminatorie, ea trebuie justificată de anumite raţiuni obiective şi rezonabile. Curtea nu doreşte să se pronunţe asupra admisibilităţii unei distincţii de tratament între străini, în funcţie de diverse tipuri de permise de şedere, ci doar cu privire la problema din prezenta afacere. În acest context, Curtea a constatat că statul nu poate aduce în discuţie nici un argument care ar putea justifica distincţia de tratament a căror victimă a fost reclamantul, astfel că art. 14 a fost violat.
| ← Recurs accesibil Condiţii Dreptul la asistenţă juridică -... | Militari arestati abuziv - Engel si altii contra Olandei → |
|---|
