Libertatea căsătoriei Interdicţia unor căsătorii Raporturi de familie - B si L contra Marea Britanie
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea B. şi L. versus Marea Britanie, 13 septembrie 2005, 36536/02
Interdicţia mariajului între socrii şi nora ori ginerele lor semnifică că reclamanţii nu pot face să fie recunoscută social şi juridic relaţia lor.
Reclamanţii s-au plâns în faţa Curţii de existenţa unei legi care îi împiedică să se căsătorească. B este tatăl fostului soţ al lui L. După ce atât căsătoria lui B, cât şi cea a lui L au eşuat, cei doi s-au mutat împreună cu copii lui L, care sunt nepoţii lui B şi care îl numesc pe acesta „tată”. O lege din 1949 interzicea căsătoria într-o astfel de situaţi, cu excepţia ipotezei în care ambii foşti soţi ai persoanelor implicate erau decedaţi. În 1986, legea a fost modificată, în sensul că se puteau crea excepţii de la această regulă, dar numai printr-o lege individuală emisă de către Parlament. Procedura nu urma criterii bine stabilite, ci ţinea de puterea discreţionară a Parlamentului. Pentru o declanşarea unei astfel de proceduri nu exista posibilitatea de a se obţine sprijin financiar.
Art. 12. Limitările impuse dreptului unui bărbat şi a unei femei de a se căsători şi de a fonda o familie nu trebuie să fie de o severitate atât de înaltă, încât acest drept să fie atins în substanţa sa. Interdicţia mariajului între socrii şi nora ori ginerele lor semnifică că reclamanţii nu pot face să fie recunoscută social şi juridic relaţia lor. Faptul că mariajul ar putea fi ipotetic încheiat dacă foştii lor soţi ar deceda nu suprimă atingerea substanţei acestui drept. De asemenea, posibilitatea de a sesiza Parlamentul care să emită o lege individuală de excepţie nu poate avea altă semnificaţie, cât timp procedura este excepţională şi foarte costisitoare, iar corpul legislativ nu are stabilită vreo procedură ori vreun criteriu clar pentru emiterea unei astfel de legi. Împiedicarea căsătoriei, chiar dacă vizează un scop legitim – protecţia integrităţii familiei şi protecţia intereselor şi sentimentelor copiilor – nu poate împiedica existenţa faptică a unei relaţii care să aducă atingere acestor interese. Tocmai de aceea, într-o situaţia analogă, Parlamentul a estimat că interdicţia nu vizează vreun scop util ordinii publice. Curtea estimează că incoerenţa între scopurile declarate de către statul pârât şi derogările de interdicţie compromite raţionalitatea şi logica legii în discuţie. De aceea, există o violare a art. 12.
| ← Utilizarea armelor de foc Discriminare - Hamiyet Kaplan şi... | Lustraţie Interzicerea de a ocupa anumite funcţii - Rainys şi... → |
|---|
