Recurs accesibil Condiţii Dreptul la asistenţă juridică - Bubbins contra Marea Britanie
| Comentarii |
|
Recurs accesibil Condiţii Dreptul la asistenţă juridică - Bubbins contra Marea Britanie
CEDO, secţia III, hotărârea Bubbins versus Marea Britanie, 17 martie 2005, 50196/99
În lipsa unei asistenţe judiciare, care i-a fost refuzată reclamantei, aceasta nu a putut deschide o procedură internă, astfel că art. 13 a fost violat.
Michael Fitzgerald, fratele reclamantei, a fost ucis în domiciliul său de către poliţie după un asediu care a durat aproape două ore. Fratele reclamantei a fost somat de mai multe ori să arunce revolverul cu care păreau să ameninţe un poliţist, până când un glonţ tras de forţele de ordine l-au lovit. Ulterior, s-a constatat că arma reclamantului nu era decât o imitaţie a unei arme reale. Poliţia a sesizat ea însăşi direcţia de plângeri contra poliţiei. Raportul de anchetă a fost realizat de către parchet şi a concluzionat că nimic nu justifică începerea unei urmăriri penale contra vreunui poliţist. Direcţia de plângeri contra poliţiei a confirmat verdictul care a fost confirmat şi de către un juriu, în urma unei proceduri judiciare. Cererea reclamantei de a i se acorda sprijin judiciar pentru această procedură a fost respinsă, la fel ca şi cererea de sprijin judiciar pentru declanşarea unui apel.
În drept.
Art. 2. Obligaţia de a proteja viaţa persoanelor. În ceea ce priveşte actele poliţistului care a tras focul mortal, totul conducea la concluzia că fratele reclamantei ameninţa forţele de ordine cu un pistol real, astfel încât riposta poliţistului a fost normală pentru a proteja viaţa colegilor săi. În aceste condiţii, adăugând şi faptul că cel decedat a fost somat de mai multe ori să se predea, recursul la forţă, chiar regretabil nu a fost disproporţionat, fiind absolut necesar pentru a proteja viaţa poliţiştilor. În ceea ce priveşte conducerea şi controlul operaţiunilor, Curtea a notat că aceasta a fost încredinţată unor poliţişti cu experienţă în astfel de situaţii, antrenaţi special pentru evenimente excepţionale, că legislaţia engleză reglementează modalităţile şi condiţiile recursului la forţă în astfel de ipoteze. De aceea, operaţiunea a fost organizată şi condusă de o manieră rezonabilă pentru a reduce la maximum posibil riscul pentru viaţa persoanelor vizate. În consecinţă, Curtea nu poate constata vreo violare a art. 2 sub acest aspect.
Art. 2. Obligaţia de a realiza o anchetă eficace. Curtea s-a pronunţat mai demult cu privire la faptul că, în Marea Britanie, sistemul de anchetare a decesului unei persoane este eficace. Şi în speţă, se poate constata acelaşi lucru, cât timp ancheta a fost judiciară şi au fost audiate în faţa juriului o mulţime de martori. În plus, reclamanta a fost asistată de un avocat cu experienţă în cursul procedurii. De acea, nu există o violare a art. 2 nici sub acest aspect.
Art. 13. Chiar dacă s-a desfăşurat o anchetă penală judiciară asupra condiţiilor în care s-a produs decesul fratelui reclamantului şi s-a constatat lipsa oricărei infracţiuni comise de vreun poliţist, totuşi nici o instanţă nu s-a pronunţat asupra problemei de a ştii dacă poliţia este ţinută sau nu să acopere prejudiciul produs reclamantei ca urmare a incidentului în care a decedat fratele său. E adevărat că juriul a considerat că verdictul corect este acela de omucidere legală, însă în materie civilă condiţiile răspunderii sunt altele, ca şi mijloacele de probă. Cum în speţă, reclamanta se putea pretinde în mod legitim, chiar dacă nu a fost, victimă a unei violări a art. 2, statul trebuia să îi asigure o modalitate prin care să se discute acordarea unor despăgubiri pentru decesul fratelui său. În lipsa unei asistenţe judiciare, care i-a fost refuzată reclamantei, aceasta nu a putut deschide o astfel de procedură. De aceea, art. 13 a fost violat.
| ← Lustraţie Interzicerea de a ocupa anumite funcţii - Rainys şi... | Diferenţă de tratament Alocaţii pentru copii Cetăţeni şi... → |
|---|
