Dreptul de a vota Sancţiune penală Interdicţie - Hirst contra Marea Britanie

Hotărâri CEDO

CEDO, Marea Cameră, hotărârea Hirst versus Marea Britanie (nr. 2), 6 octombrie 2005, 74025/01

Nu există vreo legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor, după cum nu se poate concilia interdicţia votului cu scopul reinserţiei sociale a infractorilor.

Reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă pentru ucidere involuntară. Împiedicat printr-o lege din 1983 să voteze la alegerile legislative şi locale, a intentat o acţiune cerând constatarea faptului că acea lege vine în contradicţie cu Convenţia. Cererea a fost respinsă pe motiv că Parlamentul era în drept să a considerat că, în timpul executării pedepsei, cei condamnaţi nu au autoritatea morală să voteze.

Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota. Curtea a admis faptul că statele dispun de o marjă de apreciere cu privire restricţionarea dreptului de a vota. Totuşi, ea a considerat că această marjă de apreciere nu poate justifice excluderea totală a oricărei persoane condamnate, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, din câmpul persoanelor cu drept de vot. Curtea a considerat că nu există vreo legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor, după cum nu se poate concilia interdicţia votului cu scopul reinserţiei sociale a infractorilor. Curtea a admis faptul că, în cazul comiterii unei infracţiuni precum cele de abuz în funcţiile publice o astfel de sancţiune ar putea fi impusă, însă în raport de alte infracţiuni lipseşte legătura cauzală între faptă şi sancţiune. În raport de proporţionalitatea măsurii, Curtea a constatat că aceasta se aplică automat, că vizează un număr mare de deţinuţi şi că nu poate fi considerată ca fiind o parte din pedeapsă, întrucât aceasta constă în privarea de libertate. Mai mult Curtea are dubii cu privire la faptul dacă sancţiunea este aplicată de către o instanţă penală, cât timp ea se aplică automat unor categorii de persoane. De aceea, Curtea a considerat că o interdicţia absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în limitele marjei de apreciere a statului, iar art. 3 din Protocolul nr. 1 a fost violat.

← Dreptul de a vota Rezident legal Interdicţie - Py contra Franței  Ancheta eficace Criterii de determinare - Ramsahai contra Olandei →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Dreptul de a vota Sancţiune penală Interdicţie - Hirst contra Marea Britanie