Dreptul de a vota Rezident legal Interdicţie - Py contra Franței
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Py contra Franţa, 11 ianuarie 2005, 66289/01
Condiţia duratei rezidenţei care este asociată dreptului de vot nu constituie, în principiu, o restricţie arbitrară a dreptului de a vota şi, de aceea, nu este incompatibilă cu dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1.
Reclamantul a fost angajat în 1995 la Universitatea franceză a Pacificului, localizată la Nouméa, în Noua Caledonie, care era la acel moment colonie franceză. În 1998, organizarea politică a Noii Caledonii s-a schimbat, aceasta pierzând statutul de colonie şi devenind o colectivitate sui generis, ca şi formă tranzitorie spre independenţă. Legea din 1999 a mărit atribuţiile legislativului şi a impus o condiţie de rezidenţă de 10 ani pentru a putea participa la alegerile legislative. Legea se înscria în cadrul procesului de autodeterminare a populaţiei şi prevedea transferul competenţelor de la statul francez către acest teritoriu, condus de către legislativ. În aprilie 1999, reclamantul a făcut o cerere de înscriere pe listele electorale, pentru a putea participa la primele alegeri legislative. Înscrierea sa pe liste a fost refuzat pentru că nu îndeplinea condiţia rezidenţei de cel puţin 10 ani pe teritoriul Noii Caledonii. Reclamantul a contestat refuzul, însă fără succes.
Art. 3 din Protocolul nr. 1. Statul francez a susţinut că, ţinând cont de competenţele încă limitate ale Congresului din Noua Caledonie şi de importantele atribuţii rămase încă în sarcina statului francez, Congresul nu este un adevărat corp legislativ, astfel încât art. 3 din Protocolul nr. 1 nu impune obligaţia de a organiza alegeri. Curtea a considerat că, atâta timp cât Congresul nu mai este un corp consultativ, ci poate lua decizii, chiar dacă într-un număr limitat de domeniu, el este un corp legislativ, în sensul Convenţiei. Condiţia duratei rezidenţei care este asociată dreptului de vot nu constituie, în principiu, o restricţie arbitrară a dreptului de a vota şi, de aceea, nu este incompatibilă cu dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1. Raţiunea acestei condiţii este aceea de a permite votul doar din partea populaţiei care are un interes în dezvoltarea viitorului nou stat, având astfel o justificare solidă, prin necesitatea de a introduce în viitor cetăţenia caledoniană. În plus, statul a francez declarase la momentul ratificării Convenţiei că aceasta urmează să se aplice şi pe teritoriile coloniale, ţinând însă cont de necesităţi locale. De aceea, Curtea are o competenţă ratione loci limitată. Or, necesităţi de ordin local au impus condiţia rezidenţei de 10 ani, fiind o cerinţă absolută pentru încetarea conflictului armat. De aceea, nu există o violare a art. 3 din Protocolul nr. 1.
| ← Demolarea unei construcţii. Caracter ilegal. - Saliba contra... | Dreptul de a vota Sancţiune penală Interdicţie - Hirst contra... → |
|---|
