URBÂRSKA, OBEK, TRENEIANSKE, BISKUPICE contra Slovaciei - Transferarea dreptului de proprietate asupra terenului către posesorii lui şi fixarea unei indemnizaţii compensatorii, fără a ţine seama de valoarea de piaţă a terenului: încălcare.
| Comentarii |
|
URBÂRSKA, OBEK, TRENEIANSKE, BISKUPICE împotriva Slovaciei (Dosar nr. 74258/01) Hotărâre CEDO - 27.11.2007 [Secţia a IV-a]
În fapt:
Reclamanta a fost o asociaţie a unor proprietari de terenuri. în regimul comunist din fosta Cehoslovacie, proprietarii de teren erau obligaţi în cele mai multe cazuri să pună terenul la dispoziţia fermelor de stat sau a cooperativelor agricole ori, în cazul reclamantei, asociaţiei de legumicultori cuprinzând legumicultori individuali. Ei rămâneau în mod formal proprietarii terenului dar nu aveau nici o posibilitate practică de a avea vreun folos de pe urma proprietăţii. în contextul tranziţiei Cehoslovaciei către o economie de piaţă după căderea regimului comunist, Parlamentul a adoptat, în 1991 şi 1997 legislaţia care prevedea închirierea obligatorie a terenurilor de către proprietarii particulari membrilor asociaţiei de legumicultori. Chiriaşii deveneau îndreptăţiţi să dobândească proprietatea terenului în discuţie în timp ce proprietarii obţineau dreptul de a solicita fie un alt teren de suprafaţă şi calitate comparabilă, fie despăgubiri băneşti.
în anul 2003, ca urmare a exploatării terenului reclamantei, asociaţia a obţinut transferul proprietăţii către legumicultorii individuali. Apelurile formulate de reclamantă au fost respinse. Asociaţia reclamantă a primit teren în compensare. Autorităţile au considerat că deşi suprafaţa terenului primit în compensare era mai mică, era un teren arabil de bună calitate şi prin urmare avea o valoare mai mare. Stabilind despăgubirile cuvenite potrivit legii, autorităţile au luat în considerare valoarea primului teren al reclamantei la momentul când asociaţia de legumicultori l-a ocupat prima dată, în 1982. La acel moment terenul în chestiune era viran.
În drept:
Transferul proprietăţii asupra terenului;în înfăptuirea politicilor sale economice şi sociale după tranziţia la o societate democratică şi la o economie de piaţă, statul era îndreptăţit să protejeze printr-o legislaţie relevantă interesele legumicultorilor individuali. Transferul proprietăţii în cauză s-a făcut, prin urmare, în interes public. Atât evaluarea din 1982 a proprietăţii reclamantului, cât şi evaluarea terenului pe care l-a obţinut în compensare în 2003, a fost făcută în temeiul unei reglementări care ignora valoarea de piaţă a terenului la momentul transferului. Totuşi, valoarea proprietăţilor imobiliare în Slovacia a crescut semnificativ de la începutul anilor 90. Astfel, terenul reclamantei a fost evaluat la 6 SKK/mp care însemna mai puţin de trei la sută din valoarea de piaţă a terenului în 2003 (în jur de 300 SKK/mp). Acea evaluare a servit ca bază pentru selectarea terenului pe care asociaţia reclamantă trebuia să îl primească în compensare. Deşi valoarea terenului atribuit în compensare a fost mai mare decât cea stabilită de reglementarea relevantă, a însemnat doar în jur de o treime din valoarea terenului care a fost transferat legumicultorilor. în plus, reclamanta a primit doar 1,4 ha de teren pentru 2,5 ha avute iniţial. Terenul transferat chiriaşilor a avut un potenţial de dezvoltare considerabil, spre deosebire de terenul dat asociaţiei reclamante. Deşi valoarea terenului reclamantei a crescut ca rezultat a muncii şi investiţiei chiriaşilor, aceasta a fost într-o anumită măsură contrabalansată de faptul că, chiriaşii au putut obţine, pentru o considerabilă perioadă de timp, beneficii de pe urma terenului pe care nu îl deţineau în proprietate. A fost de asemenea relevant că iniţial terenul a fost pus la dispoziţia legumicultorilor temporar şi gratuit. Abia în anii 90 legislaţia s-a schimbat şi a obligat legumicultorii să plătească chirie proprietarilor. Doar 0,22% din terenul agricol din Slovacia a fost afectat de legislaţia în discuţie. Nu a existat nici un indiciu că legumicultorii ar aparţine în mod particular unui segment vulnerabil al populaţiei. Ar avea o mai mare certitudine juridică luarea în calcul a valorii de piaţă a terenului atunci când se stabileşte valoarea despăgubirilor plătibile. în lumina consideraţiilor de mai sus, Curtea nu a fost convinsă că interesul public declarat a fost suficient de general şi de natură a justifica diferenţa substanţială între valoarea reală a terenului reclamantei şi terenul pe care l-a obţinut în compensaţie. În consecinţă, asociaţia reclamantă a purtat o povară disproporţionată, contrară dreptului său la respectarea proprietăţilor sale.
închirierea obligatorie a terenului: Chiria pe care legumicultorii au plătit-o asociaţiei reclamante a fost calculată la un curs al SKK de 0,3 pe mp, într-o perioadă în care taxele pe proprietate erau calculate la 0,44 SKK pe mp. Acest singur fapt indică nivelul deosebit de scăzut al despăgubirilor pe care asociaţia reclamantă le-a primit pentru închirierea terenului. în plus, o societate privată a susţinut că terenul din acea zonă putea fi închiriat pentru cel puţin 20 SKK pe mp pe an. Curtea nu a găsit nici o justificare pentru stabilire unei chirii atât de scăzute, care nu avea nici o legătură cu valoarea actuală a terenului. Prin urmare, închirierea obligatorie a terenului asociaţiei reclamantei pe baza termenilor de închiriere stabiliţi prin dispoziţii statutare a fost incompatibilă cu dreptul reclamantei la respectarea proprietăţilor sale.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
| ← KALINOVA contra Bulgariei - Privare de proprietate. Expropriere... | SOBACI contra Turciei - Decăderea unui parlamentar din mandat,... → |
|---|
