Fostul Rege al Greciei contra Greciei - Familie regală Abdicare.Situaţia bunurilor
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărârea Fostul Rege al Greciei versus Grecia, 23 noiembrie 2000, 25701/94
Schimbarea de sistem constituţional poate constitui o cauză pentru trecerea în patrimoniul public a unor bunuri aparţinând persoanelor din familie regală, pentru a se întări astfel sistemul republicat, însă cu plata unei indemnizaţii.
Reclamanţii sunt fostul rege al Greciei, Constantin II, şi alţi membrii ai familiei sale. Prezenta plângere priveşte situaţia unor foste proprietăţi ale casei regale greceşti, pierdute în favoarea statului de către reclamanţi. La momentul abdicării regelui, dictatura militare care se instalase a dispus naţionalizarea bunurilor acestora contra unei sume de bani care nu a fost niciodată plătită. După restabilirea democraţiei, a fost instituit un sistem tranzitoriu în 1974, prin care bunurile familiei regale trebuiau administrate de către un consiliu, până la rezolvarea situaţiei proprietăţii asupra lor. Prin referendumul din decembrie 1974, populaţia s-a pronunţat în favoarea unei republici parlamentare iar în iunie 1975 a intrat în vigoare o nouă constituţie. De la acel moment între reclamanţi şi guvernul grec au existat mai multe acorduri sau încercări de acorduri privind proprietatea asupra domeniilor ce au aparţinut familiei regale, adoptându-se şi mai multe legi ce au fost rând pe rând modificate. Într-un final în 1994, s-a adoptat o lege care a consfinţit trecerea în patrimoniul statului a bunurilor în cauză, fără nicio compensaţie financiară. Acţiunea în neconstituţionalitate declanşate de reclamanţi a fost respinsă.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Domeniul de aplicabilitate. Cu privire la problema existenţei unui bun în sensul Convenţiei, Curtea a considerat că familia regală greacă a fost proprietar al bunurilor în cauză până la adoptarea legii din 1994. În fapt, majoritatea acestor bunuri au fost cumpărate din fondurile casei regale şi s-au transmis la reclamanţi cu respectarea dreptului succesoral grec. Astfel, bunurile s-au transmis reclamanţilor în calitate de succesori ai foştilor proprietari, nefiind proprietatea instituţiei casei regale, desfiinţate prin instituirea republicii. În plus, înainte de intrarea în vigoare a legii din 1994, statul grec a negociat de mai multe ori cu familia regală proprietatea asupra domeniilor în discuţie, iar reclamanţii au achitat impozitele pe proprietate între 1974 şi 1996. Toate aceste acte nu se pot fonda decât pe ideea după care statul grec i-a socotit pe reclamanţi drept proprietari până în 1994 asupra bunurilor respective. După abdicarea regelui, proprietarii au intrat în acest raporturi ca şi persoane private, astfel că bunurile trebuie socotite ca fiind proprietatea lor privată, nu a unei instituţii de stat. Altfel, ar fi dificil de explicat de ce se încasau impozite pe proprietate şi de ce s-a negociat transferul proprietăţii în folosul statului. În consecinţă, Curtea a considerat că reclamanţii, în calitatea lor de persoane private, au fost proprietari ai bunurilor până la legea din 1994, care a transferat bunurile în proprietatea statului. De aceea, art. 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil.
Justificarea privării de proprietate. Astfel, în 1994 reclamanţii au suferit, prin lege o privare de proprietate. În raport de cauza de utilitate publică, Curtea admite că schimbarea de sistem constituţional poate constitui o astfel de cauză pentru trecerea în patrimoniul public a unor bunuri aparţinând persoanelor din familie regală, pentru a se întări astfel sistemul republicat, consolidat prin referendum. În fine, în raport de proporţionalitatea măsurii, Curtea a constatat că statul grec a omis să ofere vreo explicaţie pentru faptul că această privare de proprietate nu a fost însoţită de vreo măsură compensatorie în folosul reclamanţilor, cu atât mai mult cu cât bunurile nu fuseseră un cadou din partea statului grec, ci au fost cumpărate din fondurile personale ale familiei regale. De aceea, Curtea a considerat că ingerinţa în drepturile reclamanţilor a fost lipsită de proporţionalitate, astfel că art. 1 din Protocolul nr. 1 a fost violat.
| ← King şi alţii contra Marea Britanie - Câştigurile viitoare... | Platakou contra Greciei - Expropriere de fapt Refuz de... → |
|---|
