Belvedere Alberghiera S.r.l. contra Italiei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Belvedere Alberghiera S.r.l. versus Italia, 30 mai 2000, 31524/96
Art. 1 din Protocolul nr. 1 impune ca orice ingerinţă a unei autorităţi publice în exercitarea dreptului de proprietate să fie legală.
În materia exproprierii, Curtea de casaţie italiană a formulat, pe cale jurisprudenţială, regula exproprierii indirecte. Potrivit acestei reguli, atunci când o autoritate publică ocupă un teren privat, fără o procedură anterioară de expropriere, şi ridică o construcţie de interes public, terenul nu mai poate fi restituit proprietarului, independent de legalitatea proiectului de ocupare şi de existenţa urgenţei în realizarea lucrării. Proprietarul terenului are dreptul la o reparaţie pe care o poate cere pe cale judiciară. Acesta dispune de un termen de 5 ani de la data la care construcţia publică a fost realizată pentru a putea introduce acţiunea în despăgubiri în faţa instanţei.
În speţă, reclamanta este proprietar al unui teren ocupat de municipalitate cu scopul de construi o şosea. În urma unei acţiuni în instanţă, reclamanta a obţinut anularea deciziei autorităţilor locale de ocupare a terenului, pe motiv că proiectul este ilegal şi nu vizează un interes public. Autorităţile au refuzat să execute această decizie, astfel că reclamanta a deschis o procedură de executare silită în faţa aceleiaşi instanţe. Constatând că municipalitatea construise între timp şoseaua, instanţa a opus reclamantei principiul exproprierii indirecte.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Decizia instanţei de a face aplicarea regulii exproprierii indirecte a avut drept consecinţă privarea reclamantei de posibilitatea de a obţine restituirea terenului său, constituind astfel o privare de proprietate. Art. 1 din Protocolul nr. 1 impune ca orice ingerinţă a unei autorităţi publice în exercitarea dreptului de proprietate să fie legală. Principiul legalităţii implică existenţa în dreptul intern a unor norme suficient de accesibile, precise şi previzibile. În speţă, jurisprudenţa fluctuantă în materie de expropriere indirectă a condus la aplicarea contradictorie a legii, astfel încât a condus la rezultate imprevizibile sau arbitrare şi a privat persoanele implicate de protejarea eficace a drepturilor lor. De aceea, această jurisprudenţă este, în opinia Curţii, incompatibilă cu principiul legalităţii. Pe de altă parte, potrivit regulii consacrate de către Curtea de casaţie, orice expropriere indirectă are loc prin ocuparea ilegală a unui teren. Curtea a considerat că este discutabilă o astfel de soluţie cu principiul legalităţii, întrucât creează un mecanism care permite administraţiei să beneficieze de o situaţie ilegală şi pune persoana privată în faţa faptului împlinit. În consecinţă, acest sistem, astfel cum a fost aplicat în speţă, este contrar prevederilor Convenţiei.
| ← Almeida Garrett Mascarenhas Falcão şi alţii contra... | King şi alţii contra Marea Britanie - Câştigurile viitoare... → |
|---|
