GK contra Poloniei - Arestare Condiţii de menţinere în stare de arest
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea GK versus Polonia, 20 ianuarie 2004, 38816/97
Pentru ca o persoană să fie ţinută în arest pentru o perioadă mai lungă de timp, este necesar ca raţiunile care au stat la baza arestării sale să subziste în toată această perioadă.
Reclamantul a fost arestat pentru evaziune fiscală. În cursul detenţiei, care a durat peste 3 ani, arestarea s-a a fost prelungită de mai multe ori. Într-una din aceste momente de prelungire, hotărârea definitivă a instanţei care a dispus prelungirea a fost dată la 14 zile după ce prelungirea anterioară expirase. Toate prelungirile arestării au fost judecată în cameră de consiliul.
1. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1. Curtea a considerat că, aşa cum au observat şi instanţele interne, pentru cele 14 zile nu există niciun argument juridic care să justifice detenţia, astfel încât există o violare a art. 5 parag. 1 sub acest aspect.
2. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 3. Durata arestării. Curtea aminteşte că, pentru ca o persoană să fie ţinută în arest pentru o perioadă mai lungă de timp, este necesar ca raţiunile care au stat la baza arestării sale să subziste în toată această perioadă. Dat fiind că instanţele poloneze nu au justificat prelungirea arestării reclamantului şi nu au luat în calcul măsuri alternative, în condiţiile în care arestarea a durat foarte mult, art. 5 parag. 3 a fost violat.
3. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 4. Curtea a considerat că, în condiţiile în care prelungirea arestării a fost judecată în cameră de consiliu, fără a fi audiaţi reclamantul ori avocatul său, există o violare a dreptului de a contesta legalitatea detenţiei în faţa unui instanţe, întrucât eventualele argumente contra prelungirii nu puteau fi transmise instanţei.
4. Art. 6 („Dreptul la un proces echitabil”). Durata procedurii. Curtea a constatat că procesul penal a durat peste 4 ani, însă principalul motiv al întârzierilor a fost comportamentul celorlalţi coinculpaţi care nu s-au prezentat de mai multe ori la termenele de judecată. Cum aceste întârzieri nu pot fi imputate statului, nu există o violare a art. 6.
5. Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Inviolabilitatea corespondenţei. Curtea a constatat că autorităţile au cenzurat o parte a corespondenţei reclamantului în lipsa oricărei norme legale care să permită acest lucru. Din contră, legislaţia în vigoare interzicea cenzura aplicată corespondenţei. De aceea, există o violare a art. 8.
| ← Gelfmann contra Franţei - Deţinut bolnav SIDA Condiţii | Morsink contra Olandei - Boală psihică Detenţie Condiţii → |
|---|
