Morsink contra Olandei - Boală psihică Detenţie Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, hotărârea Morsink contra Olandei, 11 mai 2004, 48865/99
În principiu, detenţia unei persoane bolnavă mintal nu este admisă de către art. 5 parag. 1 lit. e) decât dacă se desfăşoară într-un spital ori clinică.
Reclamantul a fost condamnat la 15 luni de închisoare pentru vătămare corporală. Ţinând cont de facultăţile mintale reduse ale sale, instanţa l-a condamnat ca, după executarea pedepsei, să fie supus unei internări într-un spital penitenciar, pe calea unei proceduri numite ordonanţa TBS. La 5 februarie 1998, reclamantul a finalizat de executat pedeapsa, însă nu a putut fi transferat într-un spital penitenciar, întrucât nu erau locuri disponibile. Procedura ordonanţei TBS permitea în astfel de cazuri deţinerea în continuare într-un penitenciar obişnuit a persoanei pentru o perioadă de 6 luni, care putea fi prelungită cu câte trei luni de către ministrul justiţiei. În baza acestei legislaţii, reclamantul a fost deţinut într-un penitenciar de drept comun până la 17 mai 1999, când a fost transferat în spitalul penitenciar. În cursul detenţiei sale, reclamantul a formulat mai multe recursuri contra menţinerii în arest. În iunie 1999, o instanţă de recurs a anulat, pentru vicii de formă, una dintre prelungiri dispusă pentru perioada 31 ianuarie - 30 aprilie 1999. Instanţa a apreciat totuşi că durata totală a detenţiei reclamantului de după executarea pedepsei nu a fost excesivă. Totuşi, în octombrie 1999, o instanţă sesizată de către reclamant a considerat că, prin depăşirea în cadrul acestei detenţii a perioadei la care fusese condamnat anterior, s-a depăşit o limită rezonabilă a privării sale de libertate şi l-a despăgubit pentru cele 16 zile de detenţie cu care se depăşiră cele 15 luni.
1. Calitatea de victimă. Reclamantul nu se poate pretinde victimă a violării drepturilor sale la libertate pentru cele 16 zile, dat fiind că o instanţă internă a admis că detenţia în acele 16 zile a fost nejustificată şi l-a despăgubit pentru aceasta.
2. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1. Chiar dacă detenţia reclamantului înainte de transferul său în spitalul penitenciar avea o bază în legea internă, trebuie cercetat dacă această lege era compatibilă cu scopul art. 5: protejarea individului contra detenţiei arbitrare. În principiu, detenţia unei persoane bolnavă mintal nu este admisă de către art. 5 parag. 1 lit. e) decât dacă se desfăşoară într-un spital ori clinică, în care să poată fi atins scopul acestei sancţiuni. Curtea a admis că este uneori posibil să fie nevoie de o perioadă de detenţie în alt fel de locuri înainte de a se găsi instituţia medicală potrivită, însă trebuie păstrat un echilibru în acest caz. În speţă, un termen de 15 luni înainte de a se realiza internarea constituie un termen nerezonabil. De aceea, există o violare a art. 5 parag. 1.
| ← GK contra Poloniei - Arestare Condiţii de menţinere în stare... | Gusinskiy contra Rusiei - Arestarea unei persoane Lipsa unei... → |
|---|
