Guta contra Romaniei - Durata excesiva. Termenul rezonabil
| Comentarii |
|
Hotărâre Strasbourg 16 noiembrie 2006
În cauza Guţă contra României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), reunită în camera formată din:
Domnii B.M. ZUPANCIC, preşedinte,
J. HEDIGAN,
C. BIRSAN,
Doamna A. GYULUMYAN,
Domnii E. MYJER,
DAVID THOR BJORGVINSSON
Doamna I. BERRO-LEFEVRE, judecători
şi Domnul V. BERGER, grefierul secţiei,
După ce a deliberat în camera de consiliu din 24 octombrie 2006,
Pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 35229/02) îndreptată împotriva României prin care un cetăţean al acestui stat, Domnul Ilie Guţă (“reclamantul”), a sesizat Curtea la data de 10 septembrie 2002 în temeiul articolului 34 al Convenţiei de protecţie a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale (“Convenţia”).
2. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de împuternicitul său, Doamna Beatrice Ramaşcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 7 noiembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea Guvernului. Prevalându-se de articolul 29 § 3 al Convenţiei, ea a decis că vor fi examinate în acelaşi timp admisibilitatea şi temeinicia cauzei.
IN FAPT
4. Reclamantul s-a născut în 1937 şi locuieşte la Pitesti.
5. În 1966 reclamantul a cumpărat de la B.S. un teren de 258 m² care a fost naţionalizat de stat în 1967. Acest teren a fost pus la dispoziţia societăţii S.
1. Derularea procedurii la instanţele de contencios administrativ
6. La 21 februarie 1994 reclamantul a cerut primăriei să-i indice situaţia juridică a terenului naţionalizat. În lipsa unui răspuns, la 10 mai 1994, reclamantul şi B.S. au sesizat tribunalul judeţean Argeş cu o acţiune în contencios administrativ împotriva primăriei şi societăţii private S., cerând ca prima să fie somată să-i răspundă la cerere.
7. Procedura a fost amânată de trei ori la cererea reclamantului, pentru a-i permite să supună atenţiei unele documente, să precizeze obiectul acţiunii sale şi să găsească un avocat, precum şi o dată pe motiv că societatea S, nu a fost legal citată să compară.
8. Cu prilejul audierii din 5 iunie 1995 reclamantul a depus un chestionar de interogare a părţilor adverse şi cauza a fost amânată de patru ori pentru a le permite acestora să răspundă. Pe 4 septembrie 1995 şi 19 februarie 1996 reclamantul a îndreptat cauza şi împotriva societăţii R. şi a consiliului local.
9. Printr-o sentinţă din 23 iunie 1996 tribunalul judeţean şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de apel Piteşti.
10. Cu ocazia audierilor din 7 februarie şi 22 mai 1997 reclamantul a precizat obiectul acţiunii sale şi a cerut anularea unui certificat de proprietate din 16 iunie 1994 eliberat de consiliul local societăţii S. asupra terenului în cauză şi constatarea dreptului său de proprietate asupra acestui teren. Şedinţa a fost amânată de trei ori pentru a permite realizarea unei expertize şi unei contra-expertize.
11. Printr-o hotărâre din 3 decembrie 1997 Curtea de apel a respins acţiunea reclamantului.
12. Pe 3 februarie 1998 reclamantul a înaintat un recurs la Curtea Supremă de Justiţie. Cu toate acestea, dosarul a fost trimis la curtea de apel pentru a-i permite acesteia să decidă asupra cererii de corectare a greşelilor materiale depusă de reclamant. În noiembrie dosarul a fost retransmis la Curtea Supremă de Justiţie pentru a decide asupra recursului reclamantului.
13. Printr-o hotărâre din 20 mai 1999 Curtea Supremă de Justiţie a ridicat din oficiu excepţia de incompetenţă materială a instanţelor de contencios administrativ şi a trimis cauza la judecătoria Piteşti.
2. Derularea procedurii la instanţele de drept civil
14. La judecătorie cauza a fost amânată de patru ori pentru a permite reclamantului să găsească un avocat şi să-şi precizeze cererea şi pentru a cita legal societatea S.
15. Judecătoria a ordonat o expertiză la cererea părţilor. Pe 14 aprilie, 12 mai şi 9 iunie 2000 tribunalul a amânat cauza datorită faptului că părţile şi expertul M.C. nu fuseseră citaţi legal.
16. Cu ocazia audierii din 7 iulie 2000 tribunalul a supus din oficiu dezbaterii părţilor realizarea unei expertize pentru a răspunde întrebărilor punctuale pe care le pusese. Părţile şi-au dat acordul şi biroul de expertiză din Piteşti a fost sesizat asupra numirii experţilor.
17. La 29 septembrie 2000 expertul P.G., desemnat de biroul de expertiză, a informat tribunalul că nu era competent să realizeze expertiza şi a fost înlocuit de B.P.
18. Pe 10 noiembrie 2000 B.P. a fost înlocuit de P.S., pe motiv că avea prea mult de lucru. Pe 6 aprilie 2001 acesta din urmă a fost înlocuit de I.I. din acelaşi motiv. În aceeaşi zi tribunalul a cerut biroului de expertiză să ia măsuri disciplinare împotriva experţilor numiţi în cauză.
19. Pe 25 mai şi 29 iunie 2001 cauza a fost amânată pentru a se cita să compară I.I., somându-l să pregătească cu prioritate raportul de expertiză. La 31 august 2001, din cauza nedepunerii suplimentului la raport, tribunalul l-a condamnat pe I.I. la plata unei amenzi de 1.000.000 lei româneşti (ROL). Pe 9 noiembrie 2001 I.I. a fost înlocuit de B.P.
20. Pe 15 februarie 2002 raportul de expertiză a fost depus la tribunal. La 1 martie 2002 o contra-expertiză a fost ordonată la cererea reclamantului şi la 1 aprilie 2002 tribunalul a cerut biroului de expertiză să ia măsurile necesare pentru realizarea sa în termenul cel mai scurt. După trei amânări ale cauzei, expertul a depus raportul de contra-expertiză pe 5 iulie 2002.
21. Cauza a fost amânată o dată la cererea reclamantului, care a depus la Ministerul de Finanţe o cerere de contestare a sumei taxei de timbru.
22. Printr-o sentinţă din 27 septembrie 2002 judecătoria a condamnat societatea S. să pună reclamantul în posesia terenului de 258 m², dar a anulat acţiunea sa în daune-interese pentru neplata taxei de timbru.
23. Printr-o hotărâre din 25 aprilie 2003, la apelul societăţii S, tribunalul judeţean Argeş a respins acţiunea reclamantului. Printr-o hotărâre din 21 noiembrie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a dat câştig de cauză cererii acestuia din urmă de a transfera dosarul la o altă instanţă competentă pentru a decide asupra recursului său. Dosarul a fost transferat la curtea de apel din Alba Iulia. Aceasta din urmă a amânat cauza de două ori pe motiv că, din cauza complexităţii sale, avea nevoie de timp ca să delibereze.
24. Printr-o hotărâre definitivă din 23 martie 2004 curtea de apel a dat câştig de cauză recursului reclamantului şi a condamnat societatea S. să-l lase în posesia terenului în litigiu şi să-i plătească 58.081 dolari americani cu titlu de daune-interese pentru nebeneficierea de terenul respectiv.
DE DREPT
I. ASUPRA ÎNCĂLCĂRII INVOCATE LA ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENŢIEI
25. Reclamantul se plânge că durata procedurii a încălcat principiul “termenului rezonabil” aşa cum este prevăzut de articolul 6 § 1 al Convenţiei care prevede următoarele:
“Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale_ într-un termen rezonabil, de către un tribunal_ , care va decide_ asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil_ ”.
26. Guvernul se opune acestei teorii.
27. Perioada de luat în considerare nu a început decât atunci când, la 20 iunie 1994, a devenit efectivă recunoaşterea dreptului de recurs induvidual din partea României. Ea a durat deci nouă ani şi peste nouă luni pentru două respectiv trei grade de instanţă.
28. Desigur, pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenelor scurse începând de la acea dată, trebuie să se ţină cont de situaţia în care se afla cauza atunci. Cu toate acestea, trebuie notat că în cazul în speţă instanţele naţionale, au fost sesizate asupra cauzei numai cu circa o lună înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei în privinţa României.
1. Asupra admisibilităţii
29. Curtea constată că această plângere nu este clar nefondată în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei. Ea relevă de altfel că aceasta nu se loveşte de nici-un alt motiv de inadmisibilitate.
2. Asupra fondului
30. Guvernul aminteşte că pentru a examina durata unei proceduri civile, trebuie să se ţină cont de complexitatea cauzei precum şi de comportamentul părţilor. În opinia sa, cauza era extrem de complexă, ceea ce a avut consecinţe asupra stabilirii instanţei competente rationae materiae pentru a hotărî (paragrafele 9, 13 şi 23 de mai sus). Între altele, expertiza ordonată în cazul în speţă a fost cu greu de realizat.
31. Procedura a cunoscut amânări din motive de procedură, şi anume cererea reclamantului de corectare a greşelilor materiale, contestaţia la Ministerul de Finanţe împotriva sumei taxei de timbru sau cererea sa de a strămuta cauza la o altă curte de apel. De altfel, în cauza în speţă nu a existat o perioadă de inactivitate atribuibilă autorităţilor naţionale competente.
32. Reclamantul contestă argumentele Guvernului. El remarcă faptul că procedura a fost amânată de mai multe ori din cauza nerespectării cerinţelor procedurale atribuibile autorităţilor şi că termenele amânărilor erau prea lungi. El consideră că nu i se pot atribui cererile de amânare necesare pentru a-şi pregăti apărarea. De altfel, cererea sa de corectare a greşelilor materiale era datorată greşelilor făcute de grefierii de la instanţele naţionale, care puteau avea consecinţe ulterior în procedură. De asemenea, expertiza, elementul de probă esenţial în cauză, nu a fost executată într-un termen rezonabil de experţi.
33. Curtea aminteşte că acest caracter rezonabil al duratei unei proceduri se apreciează în funcţie de circumstanţele cauzei şi ţinând cont de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente precum şi miza litigiului pentru interesaţi (a se vedea, printre multe altele, Frydlender contra Franţei [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII).
34. Curtea a soluţionat în mai multe reprize ale cauzei ridicând întrebări similare cu cele ale cazului în speţă şi a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei (a se vedea Frydlender citat anterior).
35. Curtea constată că era complexă cauza dar consideră că în cazul în speţă această complexitate nu este suficientă în sine pentru a justifica durata procedurii. Curtea constată de asemenea că atitudinea reclamantului în cursul procedurii a fost de natură să provoace anumite întârzieri, în special din cauza modificării în două rânduri a obiectului acţiunii sale. În orice caz, nu i se poate reproşa că a folosit diverse căi interne pentru a-şi apăra drepturile (a se vedea, în special Erkner şi Hohauer contra Austriei, 23 aprilie 1987, seria A, nr. 117, pag. 63, § 68). De altfel, acţiunile sale de corectare a greşelilor materiale şi de contestare a sumei taxei de timbru se înscriu în aceeaşi linie.
36. Totuşi, Curtea constată că după mai bine de cinci ani de procedură instanţele de contencios administrativ s-au declarat incompetente ratione materiae să judece cauza reclamantului (Wierciszewska contra Poloniei, nr. 41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003). Între altele, cauza a rămas în suspensie circa trei ani la Judecătoria Ploieşti din cauza lipsei de sârguinţă a experţilor. Ori, conform unei jurisprudenţe constante, experţii care lucrează în cadrul unei proceduri judiciare sunt controlaţi de un judecător căruia îi revine sarcina de a pregăti şi a demara rapid o procedură (a se vedea, printre multe altele, Gesiarz contra Poloniei, nr. 9446/02, § 53, 18 mai 2004).
37. Ţinând cont de jurisprudenţa în materie, Curtea consideră că în cazul în speţă durata procedurii în litigiu este excesivă şi nu corespunde exigenţei “termenului rezonabil”.
38. Prin urmare, s-a încălcat articolul 6 § 1.
B. Echitatea procedurii
39. Invocând articolul 6 § 1 al Convenţiei, reclamantul se plânge de inechitatea procedurii civile.
40. Curtea aminteşte că nu are drept sarcină să se substituie instanţelor interne, deoarece le revine în primul rând autorităţilor naţionale şi, în special curţilor şi tribunalelor, sarcina de a interpreta legislaţia internă (Brualla Gomez de la Torre contra Spaniei din 19 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, pag. 2955, § 31). Rolul Curţii se limitează la a verifica compatibilitatea cu Convenţia a efectelor acestei interpretări.
41. Curtea constată că acţiunea reclamantului a fost examinată de mai multe instanţe interne în faţa cărora şi-a putut expune invocările şi mijloacele de apărare pe care le-a considerat utile. Hotărârile criticate au intervenit în urma unei proceduri în contradictoriu. Prin urmare, şi ţinând cont de asemnea de lipsa arbitrarului hotărârilor respective, Curtea consideră că procedura în chestiune a dobândit un caracter echitabil.
42. Reiese că această plângere este clar neîntemeiată şi trebuie să fie respinsă cu aplicarea articolului 35 §§ 3 şi 4 ale Convenţiei.
II. ASUPRA APLICĂRII INVOCATE A ARTICOLELOR 8 AL CONVENŢIEI ŞI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1
43. Citând articolele 8 al Convenţiei şi 1 al Protocolului nr. 1, reclamantul se plânge de o atingere adusă drepturilor sale la respectarea domiciliului său şi la respectarea bunurilor sale din cauza naţionalizării terenului în 1967.
44. Curtea constată că aceste plângeri privesc fapte ce au avut loc înainte de ratificarea Convenţiei de către România la 20 iunie 1994. Reiese că aceste plângeri sunt incompatibile ratione temporis cu dispoziţiile Convenţiei în sensul articolului 35 § 3 şi trebuie să fie respinse cu aplicarea articolului 35 § 4.
III. ASUPRA APLICĂRII ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
45. În temeiul articolului 41 al Convenţiei,
“Dacă Curtea declară că a existat încălcarea Convenţiei sau Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei Părţi contractante nu permite să se şteargă decât incomplet consecinţele acestei încălcări, Curtea acordă părţii vătămate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă”.
A. Dauna
46. Reclamantul cere 1.400.135 dolari americani (USD) cu titlu de prejudiciu material, reprezentând lipsa de câştig pentru terenul de 258 m² în perioada 1967-2006 precum şi punerea în posesia acestui teren. El cere de asemenea 20.000 euro (EUR) pentru prejudiciul moral.
46. În privinţa prejudiciului material Guvernul constată că pretenţiile reclamantului nu sunt compatibile cu obiectul prezentei cereri care vizează durata procedurii. În privinţa prejudiciului moral el consideră cererea reclamantului exorbitantă comparativ cu jurisprudenţa Curţii în materie de durată a procedurii civile.
48. Curtea nu constată vreo legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi dauna materială invocată şi respinge această cerere. În schimb, ea consideră că reclamantul a suferit o daună morală sigură. Hotărând echitabil, îi acordă 2.600 euro cu acest titlu.
B. Cheltuieli şi taxe
49. Reclamantul cere de asemenea 15.000 euro cu titlu de cheltuieli şi taxe fără a prezenta acte doveditoare.
50. Guvernul nu se opune acordării unei sume cu titlu de cheltuieli şi taxe în măsura în care Curtea consideră că au caracter real, sunt necesare şi rezonabile
51. Ţinând cont de elementele aflate în posesia sa şi hotărând echitabil, aşa cum o cere articolul 41 al Convenţiei, Curtea acordă reclamantului 400 euro cu acest titlu.
C. Dobânzi moratorii
52. Curtea consideră adecvat să bazeze rata dobânzilor moratorii pe baza ratei dobânzii facilităţii de împrumut marginal a Băncii centrale europene majorată cu un procent de trei puncte.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă în privinţa plângerii inspirată din durata excesivă a procedurii şi inadmisibilă pentru restul;
2. Decide că s-a încălcat articolul 6 § 1 al Convenţiei;
3. Decide
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni începând din ziua în care prezenta sentinţă va deveni definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, 2.600 euro (două mii şase sute euro) pentru dauna morală şi 400 euro (patru sute euro) pentru cheltuieli şi taxe, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, de transformat în lei la cursul de schimb din ziua efectuării plăţii;
b) că începând de la expirarea respectivului termen şi până la plată, această sumă se va mări cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea de împrumut marginal a Băncii centrale europene aplicabil în această perioadă, mărit cu un procent de trei puncte;
4. Respinge cererea de reparaţie echitabilă pentru restul.
Redactată în franceză, apoi comunicată în scris la data de 16 noiembrie 2006 cu aplicarea articolului 77 §§ 2 şi 3 al regulamentului.
Vincent Berger Boštjan M. Zupancic
Grefier Preşedinte
| ← Ahmed contra Romaniei - Plasare in centru special si indepartare... | Y.F. contra Turciei - Intervenţie medicală forţată.... → |
|---|
