(cererea nr. 14352/04)
Principalele fapte
Petentul,Dan Jiga,s-a născut la 1961 şi domiciliază în Reghin. La momentul faptelor acesta era director general al direcţiei economice şi bugetare în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei publice. D.F. era salariata în acelaşi minister.
În 2002, ei au fost arestaţi preventiv. Domnul Jiga a fost arestat preventiv pentru trafic de influenţă, corupţie, luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, fiind suspectat că ar fi primit un comision în cadrul procedurii de privatizare.
Reclamantul a contestat în van arestarea sa preventivă sustinand că starea de pericol public cerută de codul de procedură penală nu era îndeplinită. Arestarea sa preventivă a fost prelungită de cinci ori cu câte 30 de zile şi toate recursurile sale au fost respinse. Tribunalele au pus în evidenţă pericolul public pe care l-ar fi reprezentat punerea în libertate a reclamantului, importanţa prejudiciului, caracterul organizat al activităţii delictuale şi obstrucţionarea aflării adevărului prin atitudinea contradictorie a domnului Jiga şi a d-nei D.F. În plus, curtea de apel a anulat o hotărâre conform căreia detenţia provizorie a reclamantului era înlocuită prin interdicţia de a părăsi ţara.
În februarie 2003, cei doi inculpaţi au fost retrimişi în judecată în faţă TMB pentru trafic de influenţă, luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice. Între noiembrie 2002 şi noiembrie 2004, petentul a fost adus în mod regulat pentru audieri, încătuşat şi îmbrăcat în haine de penitenciar destinate persoanelor condamnate.
La închisoarea Jilava unde acesta era deţinut, celula unde se afla petentul avea o suprafaţă de 14 m2 şi nouă paturi. El avea acces la duşuri o data pe săptămână şi îi era permis să iasă zilnic timp de 60 de minute. Deţinuţii aveau acces la o bibliotecă, diverse publicaţii periodice şi televizor în celulă.
Procesul domnului Jiga a fost larg mediatizat. Presa a publicat multe articole între 2002 şi 2003, prezentând faptele de care era acuzat reclamantul, probele aflate în dosar şi desfăşurarea cauzei. În 2004, în timpul unui interviu, procurorul PNA a citat ca şi exemplu de reuşită în lupta anti-corupţie cauza d-ului Jiga şi a D.F. . P.N.A.. a precizat într-un alt interviu la 6 august 2004 că această cauză nu este decât un exemplu de corupţie la nivel înalt.
La 7 ianuarie 2005, d-ul Jiga a fost declarat vinovat de luare de mită şi abuz în serviciu, fiind condamnat la 5 ani de închisoare, durata detenţiei fiind dedusă din pedeapsă. Printr-o hotarare din 9 februarie 2006, el a a fost achitat pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi a fost pus eliberat condiţionat.
Plângerea către CEDO şi compunerea Curţii
Invocând articolul 3, reclamantul se plâgea de condiţiile improprii de detenţie din închisoarea Bucureşti-Jilava şi, în baza articolului 5 § 3, de durata arestului său preventiv şi de lipsa justificării menţinerii unei asemenea măsuri. Invocând articolul 6 § 2, reclamantul s-a plâns de o atingere la dreptul său de a fi prezumat nevinovat, din cauza declaraţiilor procurorului general şi a obligării sale de a purta haine de penitenciar la audieri.
Cererea a fost introdusă în faţa CEDO la 4 februarie 2004.
Hotărârea a fost pronunţată de un complet format din:
Josep Casadevall (Andora), preşedinte,
Corneliu Bîrsan (Româniă),
Boštjan M. Zupančič (Slovenia),
Alvina Gyulumyan (Armenia),
Egbert Myjer (Olanda),
Ineta Ziemele (Letonia),
Luis López Guerra (Spania), judecători
şi Santiago Quesada, grefierul secţiei
Hotărârea Curţii
Articolul 3
Capătul de cerere formulat de reclamant cu privire la insuficienţa tratamentului medical oferit în detenţie a fost respins pentru neepuizarea căilor de atac interne.
D. Jiga a stat în detenţie timp de mai multe luni într-o celulă în care spaţiul individual era de aproximativ 1,55 m2, suprafaţă redusă la rândul ei de mobilier. Acest spaţiu este cu mult sub suprafaţa de 4m2 recomandată autorităţilor române în raportul întocmit de Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) ca urmare a ultimei sale vizite în penitenciarele române, printre care se numără şi cel din Jilava. De altfel, reclamantul stătea în mare parte închis, având acces limitat la duşuri şi ieşiri afară.
Deşi nimic nu probează o intenţie a autorităţilor să-l umilească pe d-ul Jiga, aceste condiţii de detenţie pe care a trebuit să le suporte o perioadă destul de lungă, l-au supus unei probe a cărei greutăţi excede nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei. Curtea a concluzionat că a existat o incălcare a articoluui 3 din Convenţie.
Articolul 5 § 3
Curtea a reamintit că perioada indicată de articolul 5 § 3 se sfârşeşte în general la data când s-a statuat asupra faptului că acuzaţia adusă este întemeiată împotriva părţii interesate, chiar şi în primă înstanţă. În cazul domnului Jiga, perioada relevantă s-a întins de la 18 noiembrie 2002 la 10 noiembrie 2003 (data arestării la judecarea condamnării), respectiv la unsprezece luni, trei săptămâni şi trei zile.
Dacă există un anumit pericol pentru diverse infracţiuni care ar afecta pacea socială, acest pericol scade cu timpul, ceea ce necesită din partea autorităţilor motivaţii concrete şi mai specifice şi care ţin de interesul general pentru a justifica continuitatea motivelor de ares.
Cu trecerea timpului, în cazul d-ului Jiga nu a fost oferită nicio explicaţie prin care punerea în libertate a reclamantului ar fi avut un impact negativ asupra societăţii civile sau ar fi obstrucţionat ancheta, mai ales după ce se terminase şi audierea martorilor.
Această lipsă a motivării nu a fost acoperită de casarea cu retrimitere. Aceasta nu a făcut decât să ridice şi mai multe întrebări, neoerind răspunsuri asupra problemei potenţialului pericol pentru ordinea publică. Mai mult, refuzul măsurii alternative propuse de către curtea de apel (interzicerea de a părăsi ţara) a fost incorect motivat.
Neoferind motive pentru menţinerea d-ului Jiga în arest preventiv, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a articolului 5 § 3.
Curtea a respins cererea privitoare la dreptul de a fi aduse de îndaţă în faţa unui judecător pentru că a fost formulat la mai mult de şase luni dupa ce arestarea preventivă a reclamantului a fost verificată de către un tribunal.
Articolul 6 § 2
Cu privire la declaratiiloe procurorului (P.N.A.) şi a campaniei de presă
În virtutea libertăţii de exprimare şî comunicare, autorităţile pot să facă publice elemente obiective extrase din procedurile judiciare, în măsura în care lipsesc orice aprecieri personale sau prezumări ale vinovăţiei.
Curtea a observat că declaratiile PNA făceau referire la stadiul anchetei şi nu la nişte constatări formale de vinovăţie a d-ului Jiga şi aceasta, în afara procedurii penale. Trebuie de asemenea precizat că procurorul a clarificat anumite puncte de vedere într-un al doilea articol publicat la iniţiativa să şi că singura jurisdicţie care a statuat după declaraţiile PNA a achitat reclamantul de un capat de acuzare (traficul de influenta).
De altfel, această cauză a fost amplu comentată de presa naţională din cauza poziţiei ocupate de către reclamant - şi în contextul unei lupte împotriva corupţiei, un subiect de preocupare atât pentru autorităţile naţionale cât şi pentru publicul larg - şi nimic nu arată că autorităţile au alimentat această campanie de presă. Mai mult, jurisdicţiile au fost compuse din judecători profesionişti capabili să facă abstracţie de sugestiile venite din exterior.
Astfel, această parte a cererii a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce priveste purtarea hainelor de penitenciar de către reclamant în timpul audierilor
Dacă Statele nu au obligaţia să supună persoanele arestate preventiv şi pe cele condamnate la regimuri diferite, aceasta nu înseamnă că măsurile cu privire la arestaţii preventivi trebuie să aducă atingere principiului prezumării nevinovăţiei.
Prezentarea reclamantului în public în haine de penitenciar a fost contrară dispoziţiilor legale în vigoare şi nu a fost justificată de autorităţi. Prejudiciul d-ului Jiga a fost amplificat de faptul că D.F., coinculpata, a purtat îmbrăcăminte civilă în timpul audierilor, o diferenţă suspectă de a întări impresia vinovăţiei d-ului Jiga.
audiences, une différence susceptible de renforcer l’impression de culpabilité de M. Jiga.
Curtea a concluzionat că a fost încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie garantat de articolul 6 § 2.
Articolul 41 (satisfacţia echitabilă)
În aplicarea articolului 41, Curtea a hotărât că România trebuie să îi plătească reclamantului 12 800 euro (EUR) pentru daune morale şi 2 450 EUR pentru cheltuieli de judecată.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Jiga contra României - Obligarea arestatului preventiv de a purta haine de penitenciar
