HL contra Marea Britanie - Alienat Privare de libertate Consimţământul bolnavului Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea HL versus Marea Britanie, 5 octombrie 2004, 45508/99
Simpla existenţă a unei norme de drept intern care să justifice detenţia unui alienat nu este suficientă, ci trebuie ca acea normă să îndeplinească anumite condiţii, cea mai importantă fiind existenţa unui control şi a unor proceduri de stabilire a necesităţii tratamentului spitalicesc.
Reclamantul, care este autist şi avea antecedente de auto-mutilare, nu are discernământ şi nu are capacitatea de a se opune la un tratament medical. Începând cu 1994 a fost de mai multe ori internat în diverse instituţii de psihiatrie fără a exista consimţământul lui, însă fără a se opune întrucât era un bolnav docil. Internarea a fost justificată de fiecare dată de teoria necesităţii din dreptul britanic, întrucât reclamantul avea tendinţa de a-şi provoca singur răul. La un moment dat, acesta a cerut eliberarea în baza procedurii de habeas corpus, prin care instanţele puteau să verifice doar legalitatea măsurii, nu şi existenţa unor nevoi medicale pentru aceasta. Cererea sa a fost respinsă.
1. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1 lit. e). Cât timp reclamantul a încercat de câteva ori să părăsească instituţiile unde era tratat, însă nu i s-a permis acest lucru, Curtea a considerat că reclamantul a fost privat de libertate, starea lui docilă neputând fi echivalată cu un consimţământ. Pe tot timpul privării de libertate, el a fost tratat de către medicii din penitenciar, care au fost singurii care puteau aprecia în ce măsură există considerente medicale care să justifice continuarea privării de libertate. Curtea a constatat că această privare de libertate a fost dispusă în baza teoriei necesităţii din dreptul britanic, însă simpla existenţă a unei norme de drept intern care să justifice detenţia nu este suficientă, ci trebuie ca acea normă să îndeplinească anumite condiţii, cea mai importantă fiind existenţa unui control şi a unor proceduri de stabilire a necesităţii tratamentului spitalicesc. Curtea a constatat că dreptul englez nu cunoaşte niciun fel de astfel de proceduri pentru a acoperi situaţia bolnavilor fără consimţământ, dar care sunt docili la internare. În consecinţă, există o violare a art. 5 parag. 1, din cauza lipsei unor garanţii legislative contra unei privări de libertate arbitrară.
2. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 4. Controlul detenţiei. Curtea a constatat că procedura de habeas corpus nu este suficient de largă pentru a permite controlul privării de libertate a unui alienat, întrucât nu permite tranşarea problemei de fond, aceea de a şti dacă probleme mentale persistă. De aceea, art. 5 parag. 4 a fost violat.
| ← Hilda Hafsteinsdóttir contra Islandei - Alcoolic Privare de... | Voggenreiter contra Germaniei - Procedură în faţa unei... → |
|---|
