RL şi MJD contra Franţei - Arestare Infracţiune sancţionată cu amenda Incompatibilitate
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea R.L. şi M.-J.D. versus Franţa, 19 mai 2004, 44568/98
Nu se este admisibilă arestarea preventivă a unei persoane pentru o fată sancţionabilă cu amenda.
Reclamanţii, care deţineau un restaurant, au fost convocaţi la secţia de poliţie la cererea unor vecini, pentru că au făcut zgomot în timpul nopţii, însă au refuzat să se prezinte. Trei poliţişti în civil s-au prezentat la restaurantul lor şi au făcut uz de forţă în circumstanţe rămase incerte. Unul dintre reclamanţi a fost reţinut şi condus la un sediul al poliţiei. În cursul nopţii, a fost spitalizat într-o clinică de psihiatrie, fiind eliberat a doua zi. Reclamanţii au prezentat certificate medicale care constatau mai multe urme de lovituri, depunând o plângere penală. Ancheta penală a fost finalizată cu o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că uzul de forţă a fost justificat de rezistenţa opusă de către reclamanţi, iar în condiţiile în care niciunul nu a fost grav rănit riposta poliţiştilor a fost rezonabilă. În raport de internarea medicală, s-a precizat că starea de agitaţie a reclamantului era suficient de importantă pentru a ridica suspiciuni privind starea sa psihică. Recursurile contra ordonanţei au fost respinse.
1. Art. 3 („Interzicerea torturii”). Tratament inuman. Curtea a considerat că atâta timp cât leziunile au atras o incapacitate de muncă de 10 zile pentru reclamant şi de 6 zile pentru reclamantă, acestea erau suficient de multe şi de importante pentru ca utilizarea forţei să fie considerată rezonabilă şi justificată. De aceea, cu 4 voturi contra 3, Curtea a considerat că a existat o violare a art. 3.
2. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1 lit. c). Reclamantul nu a fost niciodată trimis în judecată pentru vreo infracţiune. În consecinţă, conducerea sa la comisariat şi reţinerea nu se justifică în raport de faptele care i-ar fi putut fi reproşate: delictul de tulburare a liniştii publice, sancţionabil cu amendă, nu putea conduce la arestarea sa, iar cel de ultraj era acoperit de o cauză justificativă şi oricum nu a produs începerea vreunei anchete penale. De aceea, cu 4 voturi contra 3, Curtea a considerat că există o violare a art. 5 parag. 1.
3. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 1 lit. e). Reţinerea reclamantului în clinica de psihiatrie timp de 6 ore se explică doar prin faptul că medicii nu aveau puterea să dispună eliberarea lui, astfel încât nu are nicio justificare medicală. De aceea, există o violare a art. 5 parag. 1 lit. e).
4. Art. 5 („Dreptul la libertate şi la siguranţă”) parag. 5. Văzând precedentele a constatatri ale unor violări ale art. 5 şi lipsa unei reparaţii a prejudiciului produs reclamantului în dreptul intern, Curtea a constatat că şi art. 5 parag. 5 a fost violat.
| ← Ilaşcu contra Moldovei şi Federaţia Rusă - Transnistria... | Hilda Hafsteinsdóttir contra Islandei - Alcoolic Privare de... → |
|---|
