Keenan contra Marea Britanie - Detinut Boala Obligatiile statului
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Keenan versus Marea Britanie, 3 aprilie 2001, 27229/95
Tratamentul aplicat unei persoane ce suferă de boli mentale poate fi contrar art. 3, chiar dacă nu se pot defini cu precizie efectele sale nefaste.
În 1993, fiul reclamantei, în vârstă de 28 de ani, ce prezenta tulburări de comportament ce se manifestau prin tendinţa de a se răni singur, a fost condamnat pentru vătămarea corporală a unui prieten la o pedeapsă cu închisoarea. Fiul reclamantei a fost încarcerat într-o celulă fără mobilier. Ulterior, după ce un coleg de celulă a observat că acesta îşi realizase un cordon, s-a organizat supravegherea sa la fiecare sfert de oră. Autorităţile penitenciare au încercat de mai multe ori să îl transfere într-o celulă obişnuită, însă toate tentativele s-au finalizat cu internarea acestuia în spitalul penitenciar. După ce a atacat doi angajaţi ai spitalului, fiul reclamantei a fost din nou mutat într-o celulă fără mobilier. Autorităţile au considerat că fiul reclamantei este apt să fie judecat de către consiliul de disciplină pentru aceste agresiuni şi, în consecinţă, a fost plasat în izolare în cadrul secţiunii disciplinare a penitenciarului.
Acesta a declarat că are doreşte să se sinucidă, motiv pentru care a beneficiat de asistenţă psihologică şi a fost transferat într-o celulă fără mobilier şi supus unei supravegheri la fiecare sfert de oră. Întrucât starea sa a părut să se fi ameliorat, a fost dus din nou în secţiunea de izolare, iar zece zile mai târziu, într-un moment în care mai avea doar nouă zile până la eliberare, a fost condamnat pentru agresarea personalului spitalului penitenciar şi sancţionat cu 25 de zile suplimentare de detenţie. A doua zi, medicul centrului de detenţie şi un vizitator l-au găsit pe reclamant într-o stare calmă, deşi dezamăgit. Cu toate acestea, în cursul serii fiul reclamantei a fost găsit spânzurat în celulă.
Art. 2. Fiul reclamantei suferea de tulburări mentale serioase. Chiar dacă problema de a şti dacă acestea pot fi calificate ca o formă schizofrenie, care implică un risc important de suicid, este subiect de controversă, Curtea a constatat că autorităţile penitenciare cunoşteau faptul că aceste probleme sunt cronice şi că acesta prezintă un risc important de suicid. Astfel, Curtea a constatat că autorităţile erau conştiente de pericolul în care se afla victima din cauza stării sale mentale şi de faptul că, în anumite perioade de timp, acesta se comportă normal. În acest context, Curtea a considerat că autorităţile au acţionat de o manieră rezonabilă în situaţia dată, internând victima de mai multe ori şi plasând-o sub o supraveghere strictă. În plus, victima era supusă zilnic unui control medical. În ziua incidentului, nu se putea constata niciun motiv special de alertă cu privire la iminenţa unei încercări de suicid. De aceea, Curtea a constatat că, în faţa pericolului în care s-a aflat victima, statul a acţionat de o manieră rezonabilă, astfel încât acesta nu şi-a încălcat obligaţiile impuse prin art. 2 din Convenţie.
Art. 3. Fiul reclamantei a cunoscut, în mod indiscutabil, angoasa şi dezamăgirea în cursul perioadei detenţiei sale, însă este imposibil de determinat cu certitudine în ce măsură simptoamele bolii sale au fost agravate de condiţiile în care a fost deţinut. Totuşi, acest element nu este determinant pentru problema de a şti dacă autorităţile şi-au îndeplinit obligaţia de a-l ţine pe tânăr departe de tratamente sau pedepse contrare art. 3, întrucât tratamentul aplicat unei persoane ce suferă de boli mentale poate fi contrar art. 3, chiar dacă nu se pot defini cu precizie efectele sale nefaste. Absenţa oricărei menţiuni în dosarul medical al victimei în ultimele zece zile de viaţă ale acesteia indică faptul că autorităţile nu s-au străduit să ţină un dosar exhaustiv şi detaliat asupra stării mentale a deţinutului şi au compromis eficacitatea măsurilor de control sau de supraveghere. Această lacună se adaugă faptului că nu s-a recurs la un psihiatru stă mărturie unor serioase deficienţe în îngrijirea medicală oferită unui bolnav mintal cu tendinţe suicidale. În plus, pronunţarea cu întârziere a unei grave sancţiune disciplinare care a înfrânt probabil rezistenţa fizică şi morală a deţinutului este incompatibilă cu tipul de tratament de care trebuie să beneficieze un bolnav psihic şi trebuie considerată drept un tratament inuman şi degradant.
| ← Yahiaoui contra Franţei - Recurs intern inadmisibil Culpa... | Ben Salah Adraqui şi alţii contra Spaniei - Recurs intern... → |
|---|
