Zannouti contra Franţei - Utilitate cale de recurs interna
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Zannouti versus Franţa, 26 septembrie 2000, 42211/98
Utilitatea unei căi de atac se probează cu existenţa unei jurisprudenţe anterioare în acest sens.
Art. 35. Epuizarea căilor de recurs interne. Prin plângerea sa, reclamantul a invocat durata unei proceduri penale în care a fost inculpat. Guvernul pârât a ridicat excepţia neepuizării căilor de recurs interne, susţinând că actualmente există o jurisprudenţă a instanţelor interne care poate conduce la impunerea unei răspunderi delictuale a statului pentru depăşirea duratei procedurii. Curtea a constatat că la data finalizării procesului la care reclamantul a fost parte această jurisprudenţă era inexistentă, ea apărând ulterior acestui moment. În consecinţă, Curtea a constatat că, la data introducerii plângerii sale, reclamantul nu avea la dispoziţie nicio cale de recurs internă prin care să obţină sancţionarea duratei excesive a procedurii la care a fost parte, astfel încât plângerea sa este admisibilă.
| ← Ben Salah Adraqui şi alţii contra Spaniei - Recurs intern... | Kalantari contra Germaniei - Recurs intern Remediu ineficace → |
|---|
