Egmez contra Cipru - Epuizarea cailor de recurs interne Plangere admisibila
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Egmez versus Cipru, 21 decembrie 2000, 30873/96
Eficacitate unei căi de atac implică posibilitatea de a obţine satisfacerea intereselor persoanei care o urmează.
În urma unei anchete a fostei Comisii Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că mai mulţi poliţişti ai brigăzii antidrog s-au deplasat la un punct din zona tampon a Ciprului pentru a-l aresta pe reclamant, cetăţean britanic. Acesta a opus rezistenţă şi a încercat să fugă, însă a fost urmărit de doi poliţişti cu care s-a si luptat. Unul dintre ei l-a lovit pe reclamant în cap cu o armă de foc, al doilea l-a trântit la pământ, iar un alt poliţist l-a încătuşat. Reclamantul a fost transportat la postul de poliţie, apoi la spital, unde medicii au constatat existenţa mai multor contuzii şi leziuni. A doua zi, în urma unei şedinţe de judecată, s-a dispus arestarea reclamantului. Unul dintre medicii Naţiunilor Unite care l-a consultat ulterior pe reclamant, a constatat existenţa mai multor leziuni. Ancheta poliţiei a concluzionat că leziunile provin din incidentul produs odată cu arestarea reclamantului, iar recursul la forţă a fost proporţionat. Reclamantul s-a plâns ulterior unui mediator de justiţie că a fost lovit violent, după arestare, fără a fi provocat în vreun fel, în drum către postul de poliţie de către poliţişti. Mediatorul a concluzionat că reclamantul a suferit rele tratamente în acele momente. Totuşi, nicio procedură penală sau disciplinară nu a fost deschisă contra poliţiştilor.
Art. 35. Epuizarea căilor de recurs interne. Curtea a considerat că, deşi o plângere adresată unui mediator nu constituie un recurs în sensul art. 35 din Convenţie, totuşi, prin plângerea sa reclamantul a atras atenţia autorităţilor cu privire la situaţia sa. În consecinţă, Curtea a considerat că autorităţile intern aveau obligaţia de a realiza o anchetă aprofundată şi efectivă care să conducă la identificarea şi sancţionarea persoanelor vinovate. Chiar dacă nu există niciun motiv pentru a pune în discuţie caracterul efectiv al anchetei realizate de mediator, Curtea a constatat că acesta nu are calitatea de a dispune luarea unor măsuri sau aplicarea unor sancţiuni. Curtea admite că obligaţia de a realiza o anchetă eficace nu implică sancţionarea cu orice preţ a unei persoanei, însă implică realizarea unei anchete susceptibile să ducă la sancţionarea responsabilului. Or, în speţă, ancheta mediatorului nu a fost urmată de o anchetă penală, care ar fi putut să conducă la un astfel de rezultat. De aceea, Curtea a considerat că reclamantul şi-a executat obligaţia de a epuiza căile de recurs intere, astfel că plângerea sa este admisibilă.
| ← Kalantari contra Germaniei - Recurs intern Remediu ineficace | Cerin contra Croatiei - Epuizare cale de recurs interna → |
|---|
