Kyprianou contra Cipru - Prezumtia de nevinovatie Limitarea dreptului la aparare si a libertatii de exprimare
| Comentarii |
|
Kyprianou c. Cipru - Prezumtia de nevinovatie Limitarea dreptului la aparare si a libertatii de exprimare
(Cererea nr. 73797/01)
SENTINŢĂ
STRASBOURG
15 decembrie 2005
Prezenta sentinţă este finală, dar poate fi supusă unei revizii editoriale.
În cazul Kyprianou vs. Cipru,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrunită ca o Cameră Mare compusă din:
dl. L. Wildhaber,Preşedinte,
dl. C.L. Rozakis,
dl. J.-P. Costa,
Sir Nicolas Bratza,
dl. B.M. Zupančič,
dl. G. Bonello,
dl. L. Loucaides,
dl. R. Türmen,
d-na F. Tulkens,
dl. J. Casadevall,
dl. M. Pellonpää,
dl. R. Maruste,
dl. V. Zagrebelsky,
dl. L. Garlicki,
d-na E. Fura-Sandström,
d-na A. Gyulumyan,
dl. K. Hajiyev,judecători,
şi dl. T.L. Early,Grefier Delegatal Camerei Mari,
Deliberând în secret la 2 februarie 2005, la 15 iunie 2005 şi la 2 noiembrie 2005,
Dă următoarea sentinţă, care a fost adoptată la ultima dată menţionată:
PROCEDURA
1. Cazul care are la bază o cerere (nr. 73797/01) împotriva Republicii Cipru depusă la Curte conform articolului 34 din Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (“Convenţia”) de către un cetăţean cipriot, dl. MichalakisKyprianou(“reclamantul”), la 9 august 2001.
2. Reclamantul a fost reprezentat de Dr C. Clerides, dl. L. Clerides, dl. M. Triantafyllides, dl. E. Efstathiou, dl. A. Angelides, d-na E. Vrahimi, avocaţi profesând în Nicosia, şi de dl. B. Emmerson Q.C. şi dl. M. Muller, avocaţi pledanţi profesând în Regatul Unit. Guvernul Cipriot (“guvernul”) a fost reprezentat de Reprezentantul său, dl. P. Clerides, Avocat General Delegat al Republicii Cipru.
3. Reclamantul a pretins că articolele 5 §§ 3, 4 şi 5, 6 §§ 1, 2 şi 3 (a), (b) şi (d), 7, 10 şi 13 din Convenţie au fost încălcate ca urmare a procesului, condamnării şi întemniţarea sa pentru sfidarea curţii.
4. Cererea a fost atribuită celei de-a Treia Direcţie a Curţii (Norma 52 § 1 din Normele Curţii). În cadrul acelei Direcţii, Camera care se va ocupa de caz (articolul 27 § 1 din Convenţie) a fost formată după cum se prevede în Norma 26 § 1.
5. La data de 1 noiembrie 2001 Curtea a schimbat compunerea Direcţiilor sale (Norma 25 § 1). Cazul a fost atribuit celei de-a Doua Direcţii nou formate (Norma 52 § 1).
6. La data de 7 mai 2002 cererea a fost declarată parţial inadmisibilă de către o Cameră a acelei Direcţii, compusă din următorii judecători: dl. J.-P. Costa, dl. A.B. Baka, dl. Gaukur Jörundsson, dl. L. Loucaides, dl. C. Bîrsan, dl. M. Ugrekhelidze şi d-na A. Mularoni, precum şi d-na S. Dollé, Grefierul Direcţiei.
7. La data de 8 aprilie 2003 cererea a fost declarată admisibilă în ceea ce priveşte plângerile conform articolului 6 §§ 1, 2 şi 3 (a) şi articolului 10 de către o Cameră a acelei Direcţii, compusă din următorii judecători: dl. J.-P. Costa, dl. A.B. Baka, dl. L. Loucaides, dl. C. Bîrsan, dl. K. Jungwiert, dl. V. Butkevych şi d-na A. Mularoni, precum şi d-na S. Dollé, Grefierul Direcţiei.
8. La data de 27 ianuarie 2004, aceeaşi Cameră a dat o sentinţă în care a constatat în unanimitate o încălcare a articolului 6 §§ 1 (tribunal imparţial), 2 (prezumţia de nevinovăţie) şi 3 (a) (informaţii detaliate privind natura şi cauza acuzării) din Convenţie şi nu a fost necesară examinarea separată a plângerii reclamantului conform articolului 10. Reclamantului i-a fost plătit suma de 15 000 euro (EUR) ca daună ne-financiară şi suma de 10,000 euro pentru costuri şi cheltuieli.
9. La data de 19 aprilie 2004, guvernul a cerut să se prezinte cazul în faţa Camerei Mari, în conformitate cu articolul 43 din Convenţie şi cu Norma 73 din Normele Curţii. Un tribunal din Camera Mare a acceptat această cerere la data de 14 iunie 2004.
10. Compunerea Camerei Mari a fost stabilită în conformitate cu dispoziţiile articolului 27 §§ 2 şi 3 din Convenţie şi Norma 24 din Normele Curţii.
11. Comentariile terţei părţi au fost primite de la Guvernul Regatului Unit şi Irlandei cărora Preşedintele le-a permis să intervină în procedura scrisă (articolul 36 § 2 din Convenţie şi Norma 44 § 2 litera (a)). Comentariile terţei părţi au fost, de asemenea, primite de la Guvernul Maltei care a fost invitat de către Preşedinte să intervină în procedura scrisă (articolul 36 § 2 din Convenţie şi Norma 44 § 2 litera (a)).
12. Reclamantul şi guvernul au făcut comentarii la dosar cu privire la merite (Norma 59 § 1) în care şi-au inclus replicile la comentariile terţei părţi (Norma 44 § 5). De asemenea, reclamantul şi-a înaintat plângerile pentru satisfacţia cuvenită. Guvernul a făcut comentarii cu privire la această problemă şi reclamantul i-a dat replica.
13. O audiere a avut loc în public în Clădirea Drepturilor Omului, Strasbourg, la data de 2 februarie 2005 (Norma 59 § 3).
S-au prezentat în faţa Curţii:
(a)pentru guvern
dl. P. Clerides, Procurorul General Delegat
al Republicii Cipru,Reprezentant,
Lord Lester of Herne Hill, Q.C.,
dl. P. Saini, Avocat pledant,
d-na S.-M. Joannides, Consilier Senior al Republicii,Avocat;
(b)pentru reclamant
dl. B. Emmerson, Q.C.,
dl. D. Friedman, Avocat pledant,
dl. M. Muller, Avocat pledant,Avocat,
dl. P.Kyprianou, Avocat pledant,Consilier,
dl. L. Charalambous,Avocat consultant.
Reclamantul a fost şi el prezent.
Curtea i-a audiat pe domnii Emmerson, Clerides şi Lordul Lester şi răspunsurile reprezentanţilor părţilor la întrebările adresate de către judecători.
FAPTELE
I. CIRCUMSTANŢELE CAZULUI
14. Reclamantul s-a născut în anul 1937 şi locuieşte în Nicosia.
15. Este avocat şi a profesat mai mult de patruzeci de ani. Înainte a fost avocat la Parchetul General şi membru al Asociaţiei Reprezentanţilor Ciprioţi.
16. La data de 14 februarie 2001 reclamantul a apărat în justiţie o persoană acuzată de crimă în faţa Curţii cu Juri de la Limassol. El a declarat că, în timp ce conducea interogatoriul contradictoriu al unui martor al acuzării, un poliţist, curtea l-a întrerupt după ce i-a adresat o întrebare martorului. El a pretins că s-a simţit ofensat şi că a cerut permisiunea să se retragă din caz. În comentariile sale făcute în scris, guvernul a afirmat că respectiva curte încercase să facă o intervenţie de rutină cu o remarcă simplă şi politicoasă privind maniera în care reclamantul îl interoga pe martor. Reclamantul a întrerupt totul imediat, fără să-i permită curţii să-şi termine remarca şi refuzând să continue interogatoriul.
17. Procesul verbal al acţiunii juridice cuprinde următorul schimb de cuvinte (traducere):
“Curtea: Considerăm că interogatoriul dvs. contradictoriu este prea detaliat şi depăşeşte măsura în care în această etapă a procesului se pot pune întrebări...
Reclamantul: Întrerup interogatoriul...
Curtea: D-leKyprianou...
Reclamantul: Din vreme ce Curtea consideră că nu îmi fac treaba cum trebuie în apărarea acestui individ, cer permisiunea să mă retrag din acest caz.
Curtea: Numai puterea discreţionară a curţii poate decide dacă unui avocat i se permite să se retragă sau nu şi, în lumina a ceea ce am auzit, nu vi se permite să vă retrageţi. Contăm pe cazul Kafkaros şi Alţii vs. Republică şi nu permitem retragerea.
Reclamantul: Atâta timp cât mă împiedicaţi să-mi continui interogatoriul contradictoriu în punctele importante ale cazului, atunci rolul meu aici nu mai are nici un rost.
Curtea: Considerăm că stăruinţa dvs...
Reclamantul: Şi îmi pare rău că în timpul interogatoriului meu membrii curţii vorbeau între ei, împărţind ‘ravasakia’, ceea ce nu este compatibil cu permisiunea de a-mi continua interogatoriul cu eficacitatea necesară, aflat sub cercetarea secretă a curţii.
Curtea: Considerăm că ceea ce dl.Kyprianoutocmaia afirmat şi în special modul în care dumnealui se adresează curţii constituie o sfidare a curţii şi dl.Kyprianouare de ales între: fie îşi menţine afirmaţiile şi prezintă motivele pentru care nu i se poate da nici o sentinţă, fie decide să-şi retragă cuvintele. Îi acordăm această oportunitate excepţională. Se aplică Secţiunea 44 punctul (1) litera (a) din Legea Tribunalelor.
Reclamantul: Judecaţi-mă.
Curtea: Aveţi ceva de spus?
Reclamantul: Am văzut cu ochii mei bucăţelele de hârtie trecând de la un judecător la altul în timpul interogatoriului meu într-un mod nu foarte plăcut pentru apărare. Cum aş putea găsi puterea să apăr un individ care este acuzat de crimă?
Curtea (dl. Photiou): Se întâmplă că bucata de hârtie la care se referă dl.Kyprianoueste încă în mâinile colegului judecător dl. Economou şi dl.Kyprianoupoate verifica acest lucru.
Curtea (d-na Michaelidou): Schimbul de opinii în scris între membrii curţii cu privire la maniera în care dl.Kyprianouconduce cazul nu îi dă nici un drept şi cred că purtarea d-luiKyprianoueste complet inacceptabilă.
Curtea (dl. Photiou): Luăm o pauză pentru a analiza problema. Acuzatul (din proces) să fie între timp închis.
...
Curtea: Am analizat problema în timpul pauzei şi continuăm să considerăm că ceea ce a afirmat dl.Kyprianou, conţinutul, modul şi tonul vocii sale constituie o sfidare a curţii aşa cum este prevăzut de secţiunea 44 punctul (1) litera (a) din Legea Tribunalelor 14/60 ... că arată lipsă de respect faţă de curte prin cuvintele şi conduita sa. L-am întrebat deja pe dl.Kyprianouînaintea pauzei dacă are ceva de adăugat până la darea unei sentinţe. Dacă are ceva de adăugat, să-l ascultăm. Dacă nun, curtea continuă.
Reclamantul: D-le Preşedinte, în pauză m-am întrebat ce infracţiune am comis. Totul s-a întâmplat într-o atmosferă foarte tensionată. Apăr un caz foarte grav; am simţit că sunt întrerupt în timpul interogatoriului meu şi am spus ce am spus. Sunt avocat de patruzeci de ani, dosarul meu este nepătat şi este pentru prima dată când mi se face o asemenea acuzaţie. Asta e tot ce am de spus.
Curtea: Ne retragem pentru zece minute şi apoi vom da un verdict.”
18. După o scurtă pauză Curtea cu Juri, cu majoritate, l-a condamnat pe reclamant la cinci zile de închisoare. Referindu-se la schimbul de cuvinte de mai sus dintre reclamant şi membrii săi, spuse următoarele:
“...Nu este uşor, în cuvinte, să exprimăm atmosfera pe care dl.Kyprianoua creat-o de când, făcând abstracţie de conţinutul inacceptabil al declaraţiilor sale, tonul vocii precum şi conduita şi gesturile sale în faţa curţii nu numai că au dat o impresie inacceptabilă a unui loc civilizat, în special a unei săli de tribunal, dar au avut ca scop aparent că creeze un climat de intimidare şi teroare în cadrul curţii. Nu exagerăm deloc când afirmăm că dl.Kyprianoua ţipat şi gesticulat în faţa curţii.
I s-a atras atenţia că afirmaţiile şi conduita sa înseamnă sfidarea curţii şi i s-a dat oportunitatea să vorbească. Şi, în aşteptarea rezonabilă ca dl.Kyprianousă se calmeze şi să-şi ceară scuze, acesta, cu acelaşi ton şi aceeaşi intensitate a ţipat, ‘Judecaţi-mă’.
Mai târziu, după o lungă pauză, d-luiKyprianoui s-a acordat o a doua ocazie să se adreseze curţii, în speranţa că îşi va cere scuze şi va diminua prejudiciul cauzat prin conduita sa. Din nefericire, nici în acest punct dl.Kyprianounu a arătat semne de regret sau, cel puţin, de nelinişte privind situaţia inacceptabilă pe care a creat-o. Dimpotrivă, el a afirmat că în timpul pauzei s-a întrebat ce infracţiune a comis, atribuind pur şi simplu purtarea sa ‘atmosferei foarte tensionate. Cu toate acestea, el a fost singurul responsabil de crearea acelei atmosfere şi, de aceea, nu o poate folosi ca scuză.
Dl.Kyprianounu a ezitat să sugereze că schimbul de opinii între membrii curţii echivalează cu un schimb de ‘ravasakia’, adică ‘bileţele de dragoste (A se vedea: ‘Dicţionarul Limbii Greceşti Moderne - Spoudi ravasaki (Slavic ravas), scrisoare de dragoste, bileţel de dragoste în scris’). Şi a acuzat Curtea, care încerca să regleze cursul acţiunii, ca şi acum avea dreptul şi datoria s-o facă, că l-a constrâns şi a făcut dreptate în secret.
Nu putem concepe o asemenea manifestare şi o sfidare inacceptabilă a curţii de către nici o persoană, ca să nu mai vorbim de un avocat.
Judecătorii ca persoane, pe care dl.Kyprianoui-a insultat profund, sunt ultimii de care suntem îngrijoraţi. Ceea ce ne îngrijorează într-adevăr este autoritatea şi integritatea justiţiei. Dacă reacţia curţii nu este imediată şi drastică, simţim că justiţia suferă o lovitură dezastruoasă. O reacţie neadecvată din partea ordinii legale şi civilizate, aşa cum este exprimată de curţi, ar însemna acceptarea faptului că autoritatea curţilor este degradată.
Concluzionăm cu tristeţe că singurul răspuns adecvat, în aceste circumstanţe, este impunerea unui verdict de intimidare, care nu poate fi decât închisoare.
Suntem conştienţi de repercusiunile acestei decizii din vreme ce persoana implicată este avocat cu vechime mare, dar numai din vina d-luiKyprianou, prin conduita sa, s-a ajuns până aici.
În lumina celor de mai sus dăm un verdict de cinci zile închisoare”.
19. Preşedintele Curţii cu Juri a considerat totuşi că obligarea la plata unei sume de cel mult 75 lire cipriote (CYP) (aproximativ 130 euro), adică suma penală maximă prevăzută de secţiunea 44 punctul (2) din Legea Tribunalelor din 1960 (Legea nr. 14/60) ar fi fost verdictul adecvat.
20. Reclamantul şi-a ispăşit pedeapsa cu închisoarea imediat. A fost de fapt eliberat înainte de terminarea termenului în conformitate cu secţiunea 9 din Legea Închisorii (Legea nr. 62(I)/1996 – a se vedea alineatul 39 de mai jos).
21. La data de 15 februarie 2001 reclamantul a făcut recurs la Curtea Supremă, care a fost respins la 2 aprilie 2001.
22. În recursul său reclamantul a invocat un total de treisprezece motive punând sub semnul întrebării procedura urmată de Curtea cu Juri de la Limassol, decizia luată şi verdictul pe care i l-a dat. Motivul opt din recurs spune următoarele:
“Conform precedentului stabilit impunerea unui verdict unui avocat se practică cu reţinere şi în cazuri grave şi niciodată pentru reprimarea metodelor de pledoarie care sunt pur şi simplu ofensive dat fiind că avocatul are suficientă libertate în soluţionarea cazului clientului său. Conduita avocatului (reclamant) nu ar putea fi descrisă de curte ca agresivă sau dispreţuitoare în nici o circumstanţă chiar dacă a constituit expresia sentimentelor avocatului aflat sub presiunea interogatoriului contradictoriu al martorului într-un caz de crimă şi refuzul curţii după o intervenţie în timpul interogatoriului de a-i permite avocatului să se retragă din caz”.
23. Procurorul General a fost invitat de Curtea Supremă să ia parte la acţiune în calitate deamicus curiae.
24. În decizia sa de refuz al recursului reclamantului, Curtea Supremă a afirmat că dispoziţiile constituţionale relevante din legea cipriotă cu privire la sfidarea curţii reflectă principiile legii englezeşti. S-a bazat pe articolul 162 din Constituţie care permite adoptarea legislaţiei ce oferă jurisdicţie oricărei curţi pentru a da pedeapsa cu închisoarea de cel mult douăsprezece luni oricărei persoane care nu respectă o hotărâre sau ordin ala celei curţi şi pentru pedepsirea sfidării curţii. Prevede că secţiunea 44 punctul (2) din legea Tribunalelor a fost autorizată în mod legal de articolul 162. La final, a concluzionat că reclamantul fusese cel care a creat o atmosferă tensionată prin atitudinea sa dispreţuitoare şi prin subminarea rolului curţii.
25. Curtea Supremă susţineinter alia:
“Considerăm că nu am greşit cu nimic în stabilirea actelor de sfidare. Curtea i-a dat d-luiKyprianouocazia să răspundă, prestabilindu-i indirect intenţia de a nu continua cu impunerea unei sentinţe, dacă dl.Kyprianouar fi renunţat la ce afirmase anteior şi ar fi făcut asta cerându-şi scuze sincer. Nu şi-a cerut deloc scuze.
...
Am constatat că dl.Kyprianou, prin cuvinte şi conduită, a arătat lipsa de respect faţă de curte, comiţând delictul de sfidare a curţii prevăzut şa secţiunea 44 punctul (2) din Lege.
...
Nu în mod întâmplător obiectivele succesive ale legiuitorului constituţional, care sunt incluse în articolul 30 şi articolul 162 din Constituţie, sunt unul lângă altul. Puterea de sancţionare a sfidării curţii are ca scop protecţia of instituţiilor juridice, ceea este esenţial pentru siguranţa unui proces corect. Identificarea judecătorului cu un procuror l-a determinat pe avocatul reclamantului să examineze cu atenţie rolul curţii şi scopul pentru care i-a fost acordată autoritatea. Autoritatea sa se îmbină cu premisele necesare pentru siguranţa funcţiei sale juridice. Rolul judecătorului nu este decât cel al apărătorului acţiunii juridice şi al autorităţii curţii, existenţa cărora este necesară pentru asigurarea unui proces corect. Un avocat, un funcţionar juridic nu este parte la caz. Abuzând de dreptul de a fi audiat şi fiind sfidând curtea, un avocat intervine în acţiune, ca orice parte terţă, şi se amestecă în cursul acesteia şi astfel daună justiţiei. Sancţionarea juridică a sfidării, după caz, este o datorie juridică exercitată în scopul asigurării dreptului la un proces corect. Problema impersonală şi definită obiectiv este asociată cu faptele cazului; orice indiferenţă a curţii în faţa reproşului cu privire la funcţia sa ar lăsa-o expusă acuzării că nu conduce un proces corect. Corectitudinea judecătorilor este chintesenţa administrării justiţiei.
...
În acest caz, dl.Kyprianoua încercat să domine curtea şi să conducă cursul procesului. În cazul în care curtea ar rămâne indiferentă la o asemenea scenă, asta ar însemna trădarea îndeplinirii datoriei sale.
26. Curtea Supremă a concluzionat următoarele:
“Considerăm că dl.Kyprianou, prin cuvinte şi conduită, a arătat lipsă de respect faţă de curte şi a comis delictul de sfidare contrar celor prevăzute la secţiunea 44 punctul (2) din Lege”.
27. Referitor la sentinţa dată reclamantului, Curtea Supremă a afirmat,inter alia,următoarele:
“Exercitarea puterii curţii de a da o sentinţă persoanelor care acţionează în sfidarea curţii este măsura finală, dar este indispensabilă ori de câte ori demnitatea curţii este ofensată şi îndeplinirea misiunii sale împiedicată. Pedeapsa nu este alegerea curţii. Devine datoria sa numai atunci când justiţia o cere. Este semnificativă raritatea condamnării unui avocat pentru sfidarea curţii adică este pentru prima dată de la înfiinţarea Republicii, din câte ne aducem aminte, când se impune o sentinţă cu închisoarea unui avocat pentru sfidarea curţii. Această atitudine nu este diferită de conştiinţa misiunii avocatului. Cu toate acestea, nu este posibil să se permită profesiei juridice să acţioneze contrar funcţiei unui avocat. Avocatul care îşi abandonează rolul de funcţionar juridic îşi abandonează şi protecţia care îi este oferită pentru apărarea drepturilor clientului său fără teamă sau confuzie. Opunându-se el însuşi curţii din propriile sale motive, el acţionează contrar profesiei sale şi împărtăşeşte aceeaşi soartă cu oricine altcineva care acţionează în sfidarea curţii.
Este trist faptul că dl.Kyprianounu şi-a retras cuvintele spuse şi acţiune făcute în Crutea cu Juri. Nu şi-a cerut scuze, chiar şi de la noi.
...
Curtea cu Juri a fost cea care s-a ocupat de această sfidare şi care a decis mijloacele de tratament şi pedepsire a persoanei în sfidare. Nu este arătat nici un motiv care să ne justifice intervenţia cu privire la sentinţa impusă.
Ne pare rău că un avocat precum dl.Kyprianou, cu o vechime în muncă de patruzeci de ani, a fost condamnat şi pedepsit cu închisoarea pentru sfidarea curţii. Dar ne pare şi mai rău că un avocat cu atâţia ani de experienţă a atacat Justiţia. Suntem uşuraţi că este pentru prima dată când Justiţia a suferit aşa ceva. Sperăm că va fi şi ultima”.
