Maria Pavel contra Romaniei - Compensatie pensionare. Impozit retinut ilegal. Solutionare amiabila

Comentarii

0

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secţia a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 28709/04

prezentată deMaria PAVEL împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 10 ianuarie 2008 în cadrul unei camere formate din:

Boštjan M. Zupančič, preşedinte,

Corneliu Bîrsan,

Elisabet Fura- Sandström,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Isabelle Berro-Lefèvre, judecători;

Santiago Quesada, grefier de secţie,

Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 13 mai 2004,

Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,

Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamanta, Doamna Maria Pavel, este cetăţean român, s-a născut în 1953 şi locuieşte la Iaşi. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Din cauza restructurării armatei şi poliţiei, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii şi poliţiştii să ceară trecerea lor în rezervă şi, în consecinţă, pensionarea lor anticipată.

În această privinţă, în afara pensiei, statul le-a acordat compensaţii scutite de impozit şi calculate în raport cu solda lor lunară brută.

La cererea sa, la 31 ianuarie 2000, reclamanta, militar de carieră, a fost trecută în rezervă şi pensionată anticipat având dreptul la pensie şi la compensaţiile menţionate anterior. În momentul plăţii acestor compensaţii, Ministerul de Interne (Ministerul) a scăzut cifra impozitului din venit.

Printr-o acţiune înaintată împotriva Ministerului reclamanta a cerut rambursarea sumei reţinută cu titlu de impozit, menţionând că aceste compensaţii erau scutite de impozit.

Ministerul a contestat acţiunea. El a considerat că, fiind asimilate salariilor, plăţile compensatorii erau supuse impunerii.

Printr-o sentinţă definitivă din 10 ianuarie 2002 Tribunalul Iaşi a admis acţiunea şi a condamnat Ministerul să plătească reclamantei suma de 46.601.500 lei vechi româneşti (ROL), adică în jur de 1.500 euro. Reclamanta a încasat, la o dată neprecizată, această sumă.

Procurorul general al României a formulat în faţa Curţii Supreme de Justiţie un recurs în anulare împotriva acestei sentinţe. El a menţionat că interpretând legislaţia internă, instanţa comisese erori grave de drept, ce au condus la o soluţionare greşită a litigiului.

Printr-o hotărâre din 28 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârea susmenţionată şi a respins acţiunea reclamantei. Ea a considerat că plăţile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitului.

PLÂNGERE

Reclamanta se plânge că obligaţia de a restitui o sumă încasată în baza unei hotărâri devenită definitivă a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale (art. 6 alin. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie).

ÎN DREPT

La 24 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare:

« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, agent guvernamental român în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să-i plătească doamnei Maria Pavel, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) şi să-i restituie sumele eventual percepute în urma executării silite a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2003 în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile, vor fi scutite de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluţionarea definitivă a cauzei.

Guvernul se angajează să renunţe la orice pretenţie faţă de reclamantă în privinţa faptelor ce au stat la baza cererii respective, inclusiv executarea silită a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2003 sau oricărei alte hotărâri de condamnare a reclamantei la rambursarea sumei litigioase. »

La 19 iunie 2007 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă:

« Subsemnata, Maria Pavel, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) şi să-mi restituie sumele eventual percepute în urma executării silite a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2003 în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu moral precum şi costurile şi cheltuielile, vor fi scutite de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Acestea se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Constat de asemenea că Guvernul român se angajează să renunţe la orice pretenţie în privinţa faptelor ce au stat la baza cererii, inclusiv executarea silită a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 28 noiembrie 2003 sau oricărei alte hotărâri care ordonă rambursarea sumei litigioase.

Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»

Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se pune capăt aplicării art. 29 alin. 3 din Convenţie şi se scoate cauza de pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Bostjan M. Zupančič,

preşedinte

Santiago Quesada,

grefier