Stefan Dumitru Pitic contra Romaniei - Rambursarea sumei retinuta cu titlu de impozit in mod ilegal
| Comentarii |
|
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 5149/06
prezentată deŞtefan Dumitru PITICîmpotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 27 ianuarie 2009 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power, judecători;
şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 23 ianuarie 2006,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnulŞtefan Dumitru Pitic, este cetăţean român, s-a născut în anul 1955 şi locuieşte la Sibiu. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează :
Din cauza restructurării armatei şi poliţiei, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii şi poliţiştii să ceară trecerea lor în rezervă şi, în consecinţă, pensionarea lor anticipată.
În această privinţă, în afara pensiei, statul le-a acordat compensaţii scutite de impozit şi calculate în raport cu solda lor lunară brută (art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar).
La cererea sa, la data de 20 august 2000, reclamantul, militar de carieră, a fost trecut în rezervă şi pensionat anticipat având dreptul la pensie şi la compensaţiile menţionate anterior. În momentul plăţii acestor compensaţii, Serviciul Român de Informaţii (denumit în continuare SRI) a scăzut cifra impozitului din venit.
Printr-o acţiune introdusă împotriva SRI, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reţinute cu titlu de impozit, menţionând că aceste compensaţii erau scutite de impozit.
Printr-o hotărâre judecătorească din data de 30 mai 2002 Tribunalul Sibiu a considerat că în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 73 din 27 august 1999, compensaţia acordată reclamantului era scutită de impozit. Instanţa a respins argumentele SRI privind constatarea naturii salariale a acestei compensaţii şi deci impozabilă, considerând că compensaţia primită cu ocazia trecerii în rezervă nu era asimilabilă veniturilor de natură salarială în înţelesul legislaţiei pertinente. Prin urmare, instanţa a admis acţiunea şi a condamnat SRI-ul la plata către reclamant a sumei de 139.011.263 lei vechi româneşti, majorată în funcţie de inflaţie până la data plăţii.
Această hotărâre a fost menţinută în ultimă instanţă de Curtea de Apel Alba-Iulia prin decizia din data de 2 decembrie 2002.
Reclamantul a încasat, la o dată neprecizată, suma stabilită prin hotărârea din data de 30 mai 2002.
Procurorul general al României a promovat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un recurs în anulare împotriva hotărârii judecătoreşti din data de 30 mai 2002 şi a deciziei din data de 2 decembrie 2002. El a menţionat că interpretând legislaţia internă, instanţele au comis erori grave de drept, ce au condus la o soluţionare greşită a litigiului.
Printr-o decizie din data de 21 septembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârile judecătoreşti menţionate şi a respins acţiunea reclamantului. Aceasta a considerat că plăţile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitării.
B. Dreptul şi practica interne pertinente
Partea esenţială a dreptului intern pertinent este descrisă în Hotărârile Brumărescu împotriva României, [GC], nr. 28342/95, paragrafele 32-33, CEDH 1999-VII, SC Maşinexportimport Industrial Group SA împotriva României, nr. 22687/03, 1 decembrie 2005, paragraful 22 şi Driha împotriva României, nr. 29556/02, paragrafele 10-17, 21 februarie 2008.
PLÂNGERE
1. Invocând art. 6 § 1 din Convenţie, reclamantul se plânge de inechitatea procedurii şi de lipsa de imparţialitate şi de independenţă a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au statuat în cauză.
2. El invocă de asemenea o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1, datorită obligaţiei de a restitui suma încasată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti interne definitive.
3. Invocând art. 14 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr. 12, acesta se plânge de o discriminare faţă de alţi foşti militari care au obţinut tot prin hotărâri definitive rambursarea impozitului fără ca procurorul general să fi promovat un recurs în anulare împotriva acestor hotărâri.
ÎN DREPT
La data de 14 octombrie 2008 Curtea a primit declaraţia următoare, semnată de partea reclamantă :
« Subsemnatul, Ştefan Dumitru Pitic, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) şi să-mi restituie sumele eventual încasate în urma executării silite a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 21 septembrie 2005 în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Constat de asemenea că Guvernul se angajează să renunţe la orice pretenţie în privinţa faptelor ce au stat la baza cererii, inclusiv executarea silită a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 21 septembrie 2005 sau oricărei alte hotărâri de condamnare la rambursarea sumei litigioase.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
La data de 27 noiembrie 2008 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare :
« Declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Ştefan Dumitru Pitic, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) şi să-i restituie sumele eventual încasate în urma executării silite a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 21 septembrie 2005 în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Aceste sume, care vor acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se vor plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluţionarea definitivă a cauzei.
Guvernul se angajează să renunţe la orice pretenţie faţă de reclamant în privinţa faptelor ce au stat la baza cererii respective, inclusiv executarea silită a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 21 septembrie 2005 sau oricărei alte hotărâri de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei litigioase. »
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine din Convenţie). Prin urmare, decide să scoată cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
| ← Maria Pavel contra Romaniei - Compensatie pensionare. Impozit... | Gaciu contra Romaniei - Contract de inchiriere apartament.... → |
|---|
