CEDO, secţia I, hotărârea Mathieu c. Franţa, 27 octombrie 2005, 68673/01
Judecarea unui recurs contra privării de libertate în 4 luni contravine dreptului la o examinare rapidă a recursului contra arestării.
Proprietară a mai multor căini dintr-o rasă periculoasă, reclamanta nu a luat măsurile impuse de legislaţia aplicabilă, motiv pentru care a fost abordată de doi poliţişti. Ţinând cont de comportamentul reclamantei şi de afirmaţia sa după care o să se sinucidă, aceasta a fost examinată de un medic, care a dispus internarea sa într-un spital. A doua zi, prefectul a emis o decizie de spitalizare din oficiu a reclamantei, pe motiv că prezintă un pericol pentru ordinea publică, din cauza unui „delir de persecuţie” şi, în plus, este proprietar al unor câini în ciuda reglementărilor legale. La 9 iunie 2000 reclamanta a cerut să fie pusă în libertate, printr-o acţiune în instanţă. Aceasta a fost respinsă de către o instanţă la 20 octombrie 2000. Între timp, din iulie 2000, reclamanta a fost lăsată acasă, provizoriu, pentru a verifica modul în care se adaptează. Măsura a fost revocată de către prefect în noiembrie 2000.
Art. 5 § 4. Curtea a constatat că instanţa sesizată cu cererea de punere în libertate a avut nevoie de mai mult de 4 luni pentru a se pronunţa asupra cererii. Chiar dacă reclamanta a fost liberă din iulie, aceasta putea fi oricând internată până la data la care decizia prefectului ar fi fost anulată. De aceea, Curtea a considerat că instanţa şi-a încălcat obligaţia de a statua rapid asupra legalităţii menţinerii în stare de privare de libertate a reclamantei. Art. 5 § 4 a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Mathieu contra Franţei - Cerere de punere în libertate. Celeritate. Condiţii.
