Acces la justiţie. Nerespectarea termenelor de soluţionare. Lipsa de obiect a acţiunii.
CEDO, secţia IV, hotărârea Musumeci c. Italia, 11 ianuarie 2005, 33695/96
Nerespectarea de către instanţele de judecată a termenelor în care trebuie pronunţată o contestaţie asupra unui act administrativ poate constituie o violare a dreptului de acces la justiţie.
După ce reclamantul a fost arestat, Ministrul Justiţiei a decis să îl supună unui regim special de detenţie, ţinând cont de faptul că existau suspiciuni puternice că aparţine unei organizaţii de tip mafiot. Urmare a aplicării acestui regim, reclamantul a fost supus unui tratament restrictiv implicând suprimarea ori limitarea dreptului de vizită şi de contact cu alţi deţinuţi ori cu persoane din exterior, inclusiv membrii familiei sale, controlul corespondenţei, precum şi o serie de interdicţii privind viaţa sa din închisoare. Aplicarea acestui regim a fost prelungită periodic prin decizie ministerială pe perioade de câte şase luni. Legea prevedea că recursul contra acestor decizii ale ministrului nu au efect suspensiv şi trebuie judecată în maxim zece zile, însă instanţele au tranşat recursurile reclamantului, după expirarea acestui termen. Unul dintre recursurile sale contra deciziei de prelungire a fost judecat după ce termenul pentru ca re se dispuse prelungirea regimului special de detenţie expirase. Reclamantul a fost condamnat pentru omor. Regimul de detenţie specială a fost ridicat la peste 4 ani de la data începerii sale, după care reclamantul a fost informat că va fi supus unui regim de nivel sporit – Elevato Indice di Vigilanza (E.I.V.). acest regim privea condamnaţii socotiţi periculoşi ca urmare a apartenenţei lor la crima organizată, a faptelor comise ori a tentativelor de evadarea şi a violenţelor contra gardienilor sau a altor deţinuţi. Deţinuţii cărora li se aplică acest regim sunt separaţii de ceilalţi şi au regim de supraveghere strict. Reclamantul a contestat aplicarea acestui regim. Instanţa a respins cererea pe motiv că regimul E.I.V. constituie o manifestare a puterii discreţionare a administraţiei penitenciarului, cu privire la organizarea activităţii în interiorul acestuia şi nu poate fi cenzurată pe cale judiciară.
Art. 6 § 1. Accesul la justiţie cu privire la regimul special de detenţie. Art. 6 § 1 este aplicabil procedurii contra deciziilor ministeriale de impunere a unui regim de detenţie special. Reclamantul a fost obiect a nouă astfel de decizii; el le-a atacat pe fiecare dintre ele şi nici una dintre hotărârile judecătoreşti nu a intervenit în termenul de 10 zile stabilit de legea internă, ci la 2-3 luni de la depunerea contestaţiei. Fiecare decizie ministerială era valabilă pentru şase luni, iar ministrul nu era legat în vreun fel de o hotărâre judecătorească cu privire la o astfel de decizie anterioară. Aşadar, dacă instanţa decidea să admită contestaţia şi să anuleze decizia ministrului de plasare în regim special de detenţie, ministrul putea lua o nouă decizie, valabilă pentru alte 6 luni. Or, nerespectarea sistematică a termenului de 10 zile conducea, în aceste condiţii, la anularea impactului controlului exercitat de către instanţe cu privire la deciziile ministerului. De exemplu, instanţa a anulat de 4 ori restricţii cu privire la vizata familiei sale, însă reclamatul nu a putut beneficia în întregime de această anulare. În plus, cel puţin o dată, hotărârea judecătorească a fost pronunţată după ce litigiul nu mai avea obiect, întrucât cele 6 luni pentru care se dăduse decizia ministerială expiraseră. În aceste circumstanţe, contestaţiile în faţa instanţei a deciziilor ministrului nu pot constitui căi de atac eficace, astfel încât, practic vorbind, reclamantul a fost lipsit de dreptul său de acces la justiţie. Art. 6 a fost violat sub acest aspect.
Acces la justiţie cu privire la contestarea regimului E.I.V. Art. 6 § 1 este aplicabil procedurii prin care reclamantul a contestat aplicarea regimul E.I.V., cât timp limitările libertăţilor acestuia aduce atingere exercitării unor drepturi cu caracter civil. Or, legea italiană permitea contestarea în faţa unei instanţe doar a litigiilor legate de munca în penitenciare. În consecinţă, reclamantul nu a avut un acces la justiţie, în raport de contestarea instituirii regimul de detenţie E.I.V., iar art. 6 § 1 a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Musumeci contra Italiei - Acces la justiţie. Nerespectarea termenelor de soluţionare. Lipsa de obiect a a
