CEDO, secţia IV, hotărâreaNikula c. Finlanda, 21 martie 2002, 31611/96
O ingerinţă în libertatea de exprimare a unui avocat în cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de echitabilitatea procedurii.
Reclamanta, avocat, a asigurat apărarea unuia dintre clienţii – I. S. – său în cadrul unui proces penal. Procurorul a decis să nu îl trimită în judecată şi pe fratele lui I. S. şi la citat ca şi martor în cursul procesului. Reclamanta a obiectat contra acestui fapt şi a citit în faţa instanţei o notă în care îl acuza pe procuror de abuz, de a fi inversat rolurile procedurale şi de a fi adus acuze inventate clientului său. Procurorul a raportat aceste declaraţii avocatului general de pe lângă curtea de apel. Acesta a considerat că afirmaţii sunt calomnioase, însă a decis să nu înceapă un proces penal pentru calomnie, din cauza caracterului lipsit de importanţă al faptei. Procurorul a formulat însă o acţiune civilă contra reclamantei, care a fost condamnată la plata unor daune interese.
Art. 10. Cu privire la necesitatea ingerinţei, Curtea a admis faptul că avocaţii au dreptul de a se pronunţa public asupra modului de funcţionare justiţiei, cu condiţia ca criticile pe care le susţin să nu depăşească anumite limite. Curtea a considerat că o ingerinţă în libertatea de exprimare a unui avocat în cursul procesului clientului său poate ridica probleme legate de echitabilitatea procedurii şi, din acest punct de vedere trebuie analizată proporţionalitatea măsurii, ce viza protecţia demnităţii unei persoane. E adevărat că reclamanta l-a acuzat pe procuror de a fi acţionat de o manieră ilicită, însă afirmaţia reclamantei viza activitatea procurorului în cadrul procesului penal şi nu viza persoana acestuia în afara serviciului. În acest context, procurorul trebuia să fi tolerat criticile reclamantei făcute în calitate de adversar în cadrul unui proces, cu atât mai mult cu cât au fost făcute în sala de judecată şi nu conţineau injurii. Deşi reclamanta a fost condamnată civil doar pentru calomnie prin imprudenţă, teama de un control posterior a afirmaţilor făcute în faţa judecătorului nu se poate concilia cu obligaţia avocatului de a apără interesele clienţilor săi. Avocatul trebuie să îi aparţină aprecierea pertinenţei şi utilităţii alegerii unui anume mijloc de apărare, fără a fi sub influenţa vreunei potenţiale sancţiuni penale ulterioare. De aceea, Curtea a considerat că restrângerea libertăţii de expresie a unui avocat poate fi justificată doar în situaţii excepţionale şi că, în speţă, astfel de circumstanţe nu există. De aceea, art. 10 a fost violat, în condiţiile în sancţionarea reclamantei nu corespundea unei nevoi sociale imperioase.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Nikula contra Finlandei - Libertatea de exprimare. Avocat.
