Papon contra Franţei - Principiul legalităţii Limite Fapte considerate ca infracţiuni în convenţiile internaţionale
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, decizia Papon contra Franţa, 15 noiembrie 2001, 54210/00
Art. 7 nu poate aduce atingere condamnării sau sancţionării unei persoane responsabilă pentru o acţiune sau inacţiune care, la momentul comiterii sale, era infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.
Reclamantul a fost secretar general al unei prefecturi în timpul ocupaţiei germane din 1940. După eliberarea Franţei, acesta a urmat o carieră de înalt funcţionar şi a fost ministru între 1978 şi 1981. În mai 1981, o revista a publicat mai multe articole ridicând problema comportamentului său în timpul ocupaţiei, iar în decembrie 1981 s-a depus o plângere penală împotriva sa. În urma procesului penal ce a urmat, reclamantul a fost condamnat pentru crime împotriva umanităţii la 10 ani de închisoare, deşi fapta respectivă nu era prevăzută de legea franceză din 1940.
În drept.
Art. 7. În al doilea paragraf al său, art. 7 din Convenţie prevede în mod expres că textul nu poate aduce atingere judecării şi sancţionării unei persoane vinovată de comiterea unei acţiuni sau omisiuni care, la momentul la care a fost comisă, era infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate, aşa cum este cazul crimelor contra umanităţii, a căror imprescriptibilitate este consacrată prin Statutul tribunalului internaţional de la Nuremberg şi printr-o lege franceză din 1964. de aceea, plângerea reclamantului este vădit nefondată.
| ← Zeyrek contra Turciei - Principiul legalităţii Obligaţiile... | Niemietz contra Germaniei - Viaţă privată Definiţie → |
|---|
