Zeyrek contra Turciei - Principiul legalităţii Obligaţiile organelor judiciare Infracţiuni continue
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Ecer şi Zeyrek contra Turcia, 27 februarie 2001, 29295/95 şi 29363/95
Principiul securităţii juridice impune ca actele ce constituie o infracţiune continuă să fie enunţate cu claritate în actul de acuzare şi în hotărârea de condamnare.
Reclamanţii au fost arestaţi în septembrie 1993, suspectaţi de complicitate cu membrii ai PKK. În cursul interogatoriul lor, aceştia au mărturisit că au sprijinit activitatea PKK începând cu 1988. Totuşi, ulterior, cei doi reclamanţii au retractat mărturiile iniţiale, susţinând că nu au nicio legătură cu organizaţia kurdă. În octombrie 1993, procurorii au dispus trimiterea lor în judecată sub acuzaţia că ar fi găzduit membrii ai PKK în perioada 1988-1989. În mai 1994, cei doi au fost condamnaţi la o pedeapsă de trei ani închisoare, care a fost ridicată cu ½ în aplicarea unei legi din 1991 privind sancţionarea terorismului, apoi redusă cu o şesime potrivit dispoziţiilor codului penal.
În drept.
Art. 7. Reclamanţii s-au plâns de faptul că li s-a aplicat o pedeapsă mai grea decât cea în vigoare la data comiterii infracţiunilor, susţinând că principiul nulla poena sine lege interzicea aplicarea legii din 1991 pentru fapte comise în perioada 1988-1989. Guvernul a susţinut că era vorba despre infracţiuni continue, iar instanţa s-a referit la perioada 1988-1989 doar pentru a determina momentul începerii comiterii infracţiunilor. Curtea aminteşte că principiul securităţii juridice impune ca actele ce constituie o infracţiune continuă să fie enunţate cu claritate în actul de acuzare şi în hotărârea de condamnare. În speţă, actul de acuzare făcea referire la infracţiuni comite între 1988 şi 1989, iar decizia de condamnare afirma că reclamanţii că reclamanţii au fost condamnaţi pentru fapte comise în 1988 şi 1989. De aceea, Curtea a constatat că reclamanţii au fost judecaţi pentru infracţiuni comise în această perioadă, iar susţinerea guvernului pârât este contradictorie cu actele judiciare, inclusiv cu actul de inculpare. De aceea, este rezonabil a susţine că reclamanţii şi-au pregătit apărarea în raport cu aceste fapte, astfel cum erau precizate în actul prin care au fost trimişi în judecată. În consecinţă, Curtea a constatat că reclamanţii au fost condamnaţi la o pedeapsă mai ridicată decât cea există la data comiterii faptei, astfel că principiul legalităţii pedepsei a fost încălcat.
| ← Javeau contra Belgiei - Principiul legalităţii Obligaţiile... | Papon contra Franţei - Principiul legalităţii Limite Fapte... → |
|---|
