SC Rheumatic Tours SRL contra României - Contract comercial de inchiriere Admiterea recursului in anulare
| Comentarii |
|
SC Rheumatic Tours SRL contra României - Contract comercial de inchiriere Admiterea recursului in anulare
HOTĂRÂRE Cererea nr. 21858/04
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând la data de 9 septembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra, judecători,
şi Stanley Naismith, grefier adjunct de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 4 mai 2004,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamanta, Rheumatic Tours SRL, este o societate de drept român, constituită în anul 1991 şi având sediul la
Timişoara. Este reprezentată în faţa Curţii de domnul Marinel Huţanu, avocat la
Timişoara. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, se pot rezuma după cum urmează.
La data de 29 aprilie 1994 reclamanta a încheiat cu societatea comercială T. un contract comercial de închiriere cu durata de cinci ani cu începere de la 1 mai 1994. În timpul închirierii reclamanta a efectuat diferite lucrări spaţiul închiriat. Datorită refuzului societăţii T. de a prelungi contractul de închiriere, raporturile contractuale ale părţilor au luat sfârşit la 1 mai 1999.
La o dată neprecizată reclamanta a citat societatea T. în faţa Tribunalului Timiş, cerând condamnarea acesteia din urmă la plata contravalorii lucrărilor realizate. Printr-o cerere reconvenţională societatea T. a cerut condamnarea reclamantei la plata chiriilor neachitate încă.
Prin decizia din data de 17 decembrie 2001 Tribunalul Timiş a admis concomitent cererile reclamantei şi pe cele ale societăţii T. El a condamnat, pe de o parte, societatea T. să plătească reclamantei 782.337.678 lei româneşti şi o sumă corespunzătoare cheltuielilor de judecată care se ridică la 29.465.000 lei şi, în viceversa, a condamnat reclamanta să-i plătească societăţii T. 908.386 lei şi o sumă corespunzătoare cheltuielilor de judecată care se ridică la 11.150.000 lei. Pentru a lua această decizie, instanţa a reţinut că societatea T. datora contravaloarea lucrărilor deoarece reziliase contractul unilateral, înainte de amortizarea totală a lucrărilor de către reclamantă.
Prin decizia din data de 15 mai 2002, în urma recursului societăţii T., Curtea de Apel Timişoara a confirmat decizia Tribunalului Timiş.
La o dată neprecizată, procurorul general al României a promovat un recurs în anulare în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în continuare denumită Curtea de Casaţie) împotriva deciziei Tribunalului Timiş din 17 decembrie 2001, pe motiv că judecătorii au încălcat legea.
Prin decizia din data de 18 noiembrie 2003 Curtea de Casaţie a admis recursul în anulare şi a casat decizia Tribunalului în ceea ce priveşte cererea reclamantei. Pentru a lua această decizie Curtea de Casaţie a constatat că societatea T. nu a reziliat unilateral contractul de închiriere deoarece în acest caz era vorba despre un contract pe durată determinată care ajunsese la sfârşit. De asemenea, potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului investit în activele materiale şi nemateriale, reclamanta trebuia să prevadă amortizarea lucrărilor în timpul contractului de închiriere.
PLÂNGERI
1. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenţie, reclamanta se plânge de caracterul inechitabil a procedurii în faţa Curţii de Casaţie, datorită admiterii recursului în anulare promovat de procurorul general.
2. Reclamanta se plânge de asemenea de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 datorită casării deciziei definitive a Tribunalului Timiş din data de 17 decembrie 2001 care a avut drept urmare imposibilitatea acesteia de a primi suma prevăzută de această decizie.
ÎN DREPT
La data de 3 septembrie 2007 Guvernul şi-a exprimat dorinţa de a ajunge la o înţelegere amiabilă în prezenta cauză.
La data de 12 septembrie 2007 grefa a trimis părţilor declaraţiile în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei.
La data de 27 septembrie 2007 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă:
« Subsemnatul, Marinel Huţanu, reprezentant al reclamantei, constat că Guvernul român este dispus să plătească societăţii S.C. Rheumatic Tours S.R.L., cu titlu gratuit, suma de 28.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, se va plăti în lei noi româneşti (RON) la cursul de schimb din data efectuării plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere şi renunţ de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluţionată.»
La data de 20 iunie 2008 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare:
« Declar că Guvernul român se oferă să-i plătească societăţii S.C. Rheumatic Tours S.R.L., cu titlu gratuit, suma de 28.000 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, se va plăti în lei noi româneşti (RON) la cursul de schimb din data efectuării plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei. »
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
preşedinte
StanleyNaismith,
grefier adjunct de secţie
| ← SC MAROLUX SRL şi JACOBS împotriva României - Actiune interna... | SC Editura Orizonturi SRL contra Romaniei - Valoarea... → |
|---|
