Selmani contra Elveţia - Raporturi cu familiea Deţinut Reglementarea internă

CEDO, secţia II, decizia Selmani versus Elveţia, 28 iunie 2001, 70258/01

Separarea şi depărtarea de familie sunt, în acelaşi timp, consecinţe inevitabile ale stării de detenţie.

În 1997, prima reclamantă, cetăţean iugoslav, s-a căsătorit cu A. S., având aceeaşi cetăţenie, şi s-au instalat în Elveţia, unde au obţinut un permis de şedere. În 1999, A. S. a fost condamnat pentru o infracţiune de trafic de stupefiante la 8 ani de închisoare, precum şi interdicţia de a intra pe teritoriul ţării vreme de 15 ani. În consecinţă, reclamantei şi celor doi copii li s-a retras permisul de sejur şi li s-a cerut să părăsească ţara cel târziu în mai 2000, în ciuda faptului că A. S. urma să fie eliberat din penitenciar de abia în noiembrie 2002.

Art. 8. Viaţă familială. Convenţia nu acordă deţinuţilor dreptul de a-şi alege locul de detenţie. Separarea şi depărtarea de familie sunt, în acelaşi timp, consecinţe inevitabile ale stării de detenţie. Totuşi, faptul de a deţine o persoane într-un penitenciar atât de depărtat de familia sa încât orice posibilitate de vizitare devine imposibilă poate, în circumstanţe excepţionale, să constituie o ingerinţă în viaţa familială, dat fiind că posibilitatea pentru membrii unei familii să viziteze un deţinut constituie un factor esenţial în prezervarea vieţii de familie. În speţă, Curtea a constatat că statul a autorizat-o pe reclamantă să îşi viziteze soţul regulat şi le-a permis acestora să comunice în scris şi telefonic, iar eliberarea lui A. S. din închisoare este prevăzută la 2 ani şi jumătate de la data la reclamanta a trebuit să părăsească teritoriul elveţian. De aceea, Curtea a constatat că dificultăţile întâmpinate de către reclamantă nu au fost excesive şi nu au condus la o imposibilitate de desfăşurare a vieţii de familie. În consecinţă, art. 8 nu a fost violat.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Selmani contra Elveţia - Raporturi cu familiea Deţinut Reglementarea internă