Glaser contra Marea Britanie - Pierderea legăturilor cu un copil Obligaţia statului de facila contactul
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Glaser versus Marea Britanie, 19 septembrie 2000, 32346/96
Obligaţia pozitivă impusă autorităţilor naţionale de a lua măsuri pentru a facilita contactele între un părinte şi copii săi care sunt încredinţaţi altui părinte nu este absolută.
După separarea de soţia sa, reclamantul a întâmpinat, din cauza opoziţiei acesteia, a dificultăţi de a obţine un drept de vizită pentru cei trei copii ai săi. Cei doi au divorţat în iunie 1993, iar instanţa a stabilit un program de vizită, care nu a fost respectat. Ulterior, fosta soţie a reclamantului s-a mutat în Scoţia şi nu s-a putut descoperi noua adresă. În octombrie 1993, o instanţa a plasat copii sub tutelă judiciară şi a reuşit să obţină noua adresă a acestora, pe care a comunicat-o autorităţii tutelare, nu şi reclamantului însă. În iunie 1994, instanţa a comunicat ordonanţa privind dreptul al vizită organului competent să execute decizia în Scoţia, însă fosta soţie a reclamantului a persistat în refuzul său de a permite vizitarea copiilor. În septembrie 1994, un raport a fost realizat de către serviciul de executare prin care se stabilea că executarea forţată a deciziei nu corespundea interesului copiilor. Reclamantul a intentat o nouă acţiune, iar în iunie 1995 s-a stabilit un nou program de vizită. În 1996, fosta soţie a reclamantului a introdus o acţiune prin care cerea anularea acestuia. În mai 1997, s-a stabilit, cu acordul părţilor, că reclamantul poate să îşi vadă copii dacă aceştia consimt. Ulterior, reclamantul a avut contacte indirecte cu ei prin intermediul unui terţ.
Art. 8. Viaţă familială. Obligaţia pozitivă impusă autorităţilor naţionale de a lua măsuri pentru a facilita contactele între un părinte şi copii săi care sunt încredinţaţi altui părinte nu este absolută, iar obligaţia de a face uz de puterea de coerciţie a statului nu poate fi decât limitată, întrucât trebuie să se ia în calcul interesele tuturor persoanelor vizate şi, în special, interesul superior al copiilor. Punctul esenţial este acela de a şti dacă autorităţile au luat toate măsurile rezonabile în circumstanţele cauzei.
În speţă, principalul obstacol pe care l-a întâmpinat reclamantul a fost opoziţia fostei sale soţii, în ciuda deciziei judecătoreşti privind programul de vizită. În aceste condiţii, trebuie verificat dacă exista un sistem accesibil şi coerent care să îi permită reclamantului exercitarea dreptului său. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că instanţele engleze şi scoţiene dispuneau de o panoplie de măsuri care permitea executarea măsurii. organul de executare a înregistrat cererea în câteva zile, ceea ce indică că procedura este simplă şi eficace. Faţă de anumite întârzieri, Curtea aminteşte că în această materie este preferabil ca deciziile de executare să nu fie realizate din oficiu, ci lăsată la cererea părţilor, ţinând cont de domeniul delicat în care intervine. Astfel, Curtea a considerat că nu a fost inadecvat faptul că instanţa engleză nu a comunicat direct cererea de executare, ci a aşteptat solicitarea expresă a reclamantului. De asemenea, Curtea nu a considerat lipsit de rezonabilitate că, înainte de pune în executare decizia intervenită cu un an înainte, organul de executare a realizat un raport pentru a verifica efectele executării asupra copiilor, iar procedurile ulterioare au fost rapide şi eficace.
De aceea, Curtea a considerat că, privind situaţia global, deşi reclamantul a întâmpinat serioase dificultăţi, ele au fost determinate de actele unilaterale ale fostei sale soţii, iar autorităţile au luat măsurile rezonabile pentru a asigura, în aceste condiţii, exercitarea dreptului de vizită al reclamantului. Ţinând cont de situaţia din speţă, Curtea nu a considerat rezonabilă luare unor măsuri mai coercitive, de aceea art. 8 nu a fost violat.
| ← Gnahore contra Franţei - Obligatiile statului la luarea... | Messina contra Italiei - Detinut Raporturi cu familia... → |
|---|
