Pretinsa violare a articolului 6 - Unistar Ventures Gmbh contra Moldovei - Neexecutarea hotararilor judecatoresti

 II. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI
99. Deoarece chestiunile de care s-a plâns reclamantul în temeiul acestui articol sunt similare celor examinate prin prisma articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (a se vedea paragrafele 94-97 de mai sus), Curtea nu consideră necesar să examineze separat această pretenţie (a se vedea mutatis mutandis, Megadat.com S.R.L. v. Moldova, nr. 21151/04, § 80, 8 aprilie 2008; Davidescu v. Romania, nr. 2252/02, § 57, 16 noiembrie 2006; Laino v. Italy [GC], nr. 33158/96, § 25, ECHR 1999-I; şi Zanghì v. Italy, 19 februarie 1991, § 23, Seria A nr. 194-C).
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
100. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciul material
101. Întreprinderea reclamantă a pretins EUR 7,533,878 cu titlu de prejudiciu material suferit ca rezultat al neexecutării de către autorităţi a hotărârii judecătoreşti din 6 august 2002. Această sumă, calculată la data la care întreprinderea reclamantă a prezentat pretenţiile sale în temeiul articolului 41 al Convenţiei, a inclus echivalentul investiţiei începând cu data când a fost constituită compania, 49% din venitul câştigat de către companie pe parcursul existenţei sale şi dobânda de întârziere calculată în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. De asemenea, întreprinderea reclamantă a pretins suma de EUR 2,303 pe zi, care să fie calculată după data la care ei au prezentat pretenţiile lor cu titlu de satisfacţie echitabilă până la data când Curtea va decide cu privire la satisfacţia echitabilă în această cauză.
102. Guvernul a fost de acord să plătească banii investiţi de către întreprinderea reclamantă în întreprinderea mixtă şi 49% din profitul acesteia, aşa cum acesta a fost determinat de Deloitte & Touche. Potrivit acestuia, această sumă constituia EUR 3,431,313. În ceea ce priveşte dobânda la suma de mai sus, Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsă de întreprinderea reclamantă şi şi-a reiterat argumentul că neexecutarea s-a datorat comportamentului întreprinderii reclamante. El a contestat metoda de calcul folosită de întreprinderea reclamantă şi a susţinut că el era gata să accepte suma de EUR 1,514,287.
103. Curtea acceptă faptul că întreprinderea reclamantă a suferit un prejudiciu material ca rezultat al încălcării articolului 1 al Protocolului nr. 1 care a fost constatată mai sus. Curtea consideră că reclamantul este în drept să-şi recupereze investiţia sa pierdută şi o parte din profitul întreprinderii mixte proporţional cotei sale de participare în capitalul social. Luând în consideraţie circumstanţele cauzei examinate şi făcând propria evaluare, Curtea acordă întreprinderii reclamante suma totală de EUR 6,700,000 cu titlu de prejudiciu material.
B. Prejudiciul moral
104. Reclamantul a pretins EUR 200,000 cu titlu de prejudiciu moral suferit ca rezultat al neexecutării hotărârii judecătoreşti din 6 august 2002.
105. Guvernul a contestat suma pretinsă şi a cerut Curţii s-o respingă.
106. Curtea consideră că întreprinderii reclamante trebuia să-i fi fost cauzate inconvenienţe considerabile şi nu numai în administrarea zilnică a afacerilor întreprinderii. Hotărând în mod echitabil, ea acordă întreprinderii reclamante EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral.
C. Costuri şi cheltuieli
107. Întreprinderea reclamantă a pretins EUR 9,855 pentru acoperirea costurilor de reprezentare şi EUR 28,420 pentru acoperirea cheltuielilor sale legate de verificarea contabilă efectuată de compania Deloitte & Touche.
108. Guvernul a contestat suma pretinsă cu titlu de asistenţă judiciară, numind-o excesivă şi ireală în lumina situaţiei economice a ţării şi a salariului mediu lunar. El a contestat numărul de ore lucrate de avocaţii întreprinderii reclamante şi onorariul pe oră perceput de către aceştia şi a susţinut că avocaţii puteau pretinde o sumă maximă de EUR 350. De asemenea, el a contestat suma de EUR 28,420 şi a susţinut că, potrivit hotărârii judecătoreşti din 6 august 2002, aşa cum aceasta a fost modificată de către Judecătoria Economică la 30 decembrie 2005, întreprinderea reclamantă trebuia să contribuie la efectuarea verificării contabile.
109. Curtea reaminteşte că pentru ca costurile şi cheltuielile să fie rambursate în temeiul articolului 41 al Convenţiei, trebuie stabilit faptul dacă ele au fost realmente angajate, necesare şi rezonabile ca mărime (a se vedea, spre exemplu, Amihalachioaie v. Moldova, nr. 60115/00, § 47, ECHR 2004-III).
110. Reclamantul nu a prezentat vreun temei pentru a pretinde costurile auditului efectuat de compania Deloitte & Touche cu acordul părţilor. Prin urmare, această pretenţie se respinge. Pe de altă parte, Curtea acordă întreprinderii reclamante întreaga sumă pretinsă cu titlu de costuri şi cheltuieli (EUR 9,855).
D. Dobânda de întârziere
111. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA
1. Hotărăşte în unanimitate că a avut loc o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie;

2. Hotărăşte în unanimitate că nu este necesar de a examina separat pretenţia formulată în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei;

3. Hotărăşte cu şase voturi pentru şi unul împotrivă:
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, următoarele sume care să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:
(i) EUR 6,700,000 (şase milioane şapte sute mii euro) cu titlu de prejudiciu material;
(ii) EUR 3,000 (trei mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;
(iii) EUR 9,855 (nouă mii opt sute cincizeci şi cinci euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli;
(iv) orice taxă care poate fi percepută la sumele de mai sus;
(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

4. Respinge în unanimitate restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 9 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Lawrence Early Nicolas Bratza Grefier Preşedinte

← Paduret contra Moldovei - Nerespectarea efectului preventiv al...		Bimer S.A. contra Moldovei - Neprelungirea licentei →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Lipatnikova si Rudic contra Moldovei - Executarea tardivă a hotararilor judecătoreşti Tocono si Profesorii Prometeisti contra Moldovei -Imparţialitatea judecătorului Paduret contra Moldovei - Nerespectarea efectului preventiv al interzicerii torturii