OMWENYEKE contra Germaniei - Libertatea de alegere a reşedinţei. Restricţiile geografice impuse pentru stabilirea reşedinţei unei persoane care a solicitat azil, în aşteptarea soluţionării definitive a cererii sale: inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
OMWENYEKE împotriva Germaniei (Dosar nr.44294/04) Decizie CEDO - 20.11.2007 [Secţia a IV-a]
Reclamantul, un cetăţean nigerian, a intrat în Germania în 1998 şi a solicitat azil. I s-a emis un permis de rezidenţă temporar şi i s-a impus să locuiască şi să rămână în oraşul Wolfsburg în aşteptarea deciziei privind cererea sa de azil. Totuşi, reclamantul a părăsit Wolfsburg în mai multe ocazii fără permisiunea autorităţilor competente şi a fost ulterior judecat şi amendat pentru ignorarea restricţiilor teritoriale ale rezidenţei sale. în anul 2001, în urma mariajului său cu un cetăţean german, reclamantului i s-a aprobat permisul de rezidenţă şi nu a mai fost supus restricţiilor de circulaţie.
Inadmisibilitate: Art. 2 al Protocolului nr. 4 garantează libertatea de mişcare doar persoanelor care se află „în deplină legalitate pe teritoriul unui stat". Aşa cum fosta Comisie Europeană a statut în jurisprudenţa sa, în cadrul procedurilor prin care se analizează dacă sunt sau nu îndreptăţiţi la un permis de rezidenţă sub legea internă, străinii admişi temporar într-o anumită zonă a statului pot fi priviţi ca fiind „în deplină legalitate" în teritoriu atâta timp cât respectă condiţiile la care sunt supuşi pentru admiterea sau şederea lor. De vreme ce reclamantul a părăsit în mod repetat districtul în care i s-a ordonat să rămână fără a obţine permisiunea necesară de la autorităţi, el nu se afla „în deplină legalitate" pe teritoriul Germaniei în acel moment şi prin urmare nu putea invoca libertatea de mişcare prevăzută de art. 2 al Protocolului nr. 4: vădit nefondată.
| ← SOBACI contra Turciei - Decăderea unui parlamentar din mandat,... | ILUTIU contra României - Dreptul la respectul bunurilor... → |
|---|
