SOBACI contra Turciei - Decăderea unui parlamentar din mandat, ca sancţiune accesorie dizolvării partidului: încălcare.
| Comentarii |
|
SOBACI împotriva Turciei (Dosar nr. 26733/02) Hotărâre CEDO - 29.11.2007 [Secţia a III-a]
În fapt:
Reclamantul a fost ales deputat în Marea Adunare naţională, pe lista prezentată de Fazilet Partisi. Curtea Constituţională a decis dizolvarea partidului, motivat de acte şi păreri ale mai multor membri, între care şi cel în cauză. în temeiul Constituţiei, curtea a apreciat că acesta devenise un centru de activităţi contrare principiului laicităţii, iar dizolvarea lui răspundea unor nevoi speciale imperioase. Partidul îşi fondase programul politic pe chestiunea vălului islamic. Membrii lui incitau poporul la ură împotriva autorităţilor publice, calificând - în intervenţiile lor publice - drept atingere adusă drepturilor şi libertăţilor, precum şi persecuţie, interzicerea portului vălului islamic în şcoli şi clădiri
ale administraţiei. Cu titlul de sancţiune accesorie, curtea constituţională a decis decăderea reclamantului, precum şi a altui deputat, din mandatele parlamentare. Li s-a mai interzis, alături de alţi trei membri ai partidului, să fie membri fondatori, aderenţi, conducători sau comisari ai altui partid politic, pe o perioadă de cinci ani.
În drept:
Măsura dedusă litigiului a avut ca finalitate păstrarea caracterului laic al regimului politic şi urmărea scopuri legitime de apărare a ordinii şi protejării drepturilor şi libertăţilor altuia. în ceea ce priveşte proporţionalitatea cu scopurile urmărite, Curtea apreciază ca necesară aplicarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dizolvarea unui partid politic, în măsura în care înlăturarea reclamantului din mandatul parlamentar este consecinţa dizolvării partidului Fazilet. Articolul din Constituţie (în vigoare la epoca faptelor) avea o aplicare foarte largă. Toate actele şi părerile membrilor puteau fi imputabile partidului, acesta fiind considerat ca un centru de activităţi contrare Constituţiei şi se putea hotărî dizolvarea acestuia. Nu a fost prevăzută nici o distincţie între diferitele grade de implicare în activităţile în cauză. Totuşi, Curtea reţine în mod deosebit amendamentul constituţional conform căruia un partid politic nu poate fi considerat centru al unor activităţi contrare Constituţiei, decât dacă conducătorii şi membrii acestuia se dedau susţinut la asemenea activităţi şi dacă această activitate este explicit sau implicit aprobată de organele de partid. Mai mult, amendamentul oferă Curţii Constituţionale posibilitatea de a aplica o sancţiune mai blândă decât dizolvarea definitivă a partidului, cum ar fi lipsirea partidului de sprijin public. Rezultă că decăderea dintr-un mandat parlamentar ar fi, fără îndoială, mai puţin frecventă. Aceste modificări întăresc astfel statutul parlamentarilor. în plus, decăderea din mandatul parlamentar este o sancţiune de o gravitate extremă. Astfel, decăderea din mandatul reclamantului nu ar fi proporţională cu scopurile legitime urmărite. Rezultă că măsura dedusă judecăţii a adus atingere însăşi substanţei dreptului acestuia de a fi ales şi de a-şi exercita mandatul, precum şi puterii suverane a electoratului care l-a ales deputat.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41 - Prejudiciu moral: constatarea încălcării este suficientă.
| ← URBÂRSKA, OBEK, TRENEIANSKE, BISKUPICE contra Slovaciei -... | OMWENYEKE contra Germaniei - Libertatea de alegere a... → |
|---|
