Velikova contra Bulgaria - Decesul unei persoane aflată sub controlul statului Ancheta eficace
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Velikova versus Bulgaria, 16 mai 2000, 41488/98
Atunci când o persoană decedează la un moment la care se află sub controlul statului, acesta are obligaţia de a oferi o explicaţie incidentului.
În septembrie 1994, T., un bărbat de origine romă cu care trăia reclamanta a decedat în cursul detenţiei, la 12 ore de la reţinerea sa sub suspiciunea de furt. Starea de ebrietate în care se afla nu a permis poliţiştilor interogarea bărbatului. După decesul său, magistratul de instrucţie a deschis o anchetă în cursul căreia s-a realizat o autopsie ce a relevat drept cauză a decesului o hemoragie internă provocată de un traumatism produs prin lovirea cu un obiect contondent sau de o cădere. Până în decembrie 1994, nicio altă măsură de anchetă nu a mai fost realizată. În decembrie 1995, avocatul reclamantei a cerut în van procurorului de a accelera ancheta, însă în martie 1996 acesta a emis o ordonanţă prin care se clasa ancheta penală. Actul parchetului preciza că T. decedase în urma unor violenţe intenţionate, dar concluziona că este imposibil de a determina dacă acestea au avut loc la sediul poliţiei.
La cererea reclamantei, parchetul general a dispus redeschiderea anchetei pe motiv că aceasta nu a fost aprofundată şi completă. Magistratul instructor a refuzat, totuşi, să furnizeze avocatului reclamantei informaţii cu privire la dosarul de anchetă, iar plângerea depusă împotriva sa a rămas fără răspuns. În decembrie 1997, magistratul instructor a informat reclamanta că încă lucrează la dosar.
Art. 2. Decesul victimei. Nu încape nicio îndoială că, la momentul reţinerii sale, T. putea să se deplaseze şi că a schimbat câteva cuvinte cu poliţiştii şi cu alte persoane, iar niciuna dintre acestea nu a observat vreun semn al unor leziuni ori faptul că victima suferea de vreo problemă. Or, potrivit raportului de autopsie, urmele de leziune erau vizibile, astfel încât teza guvernului după care leziunilor ar fi fost produse anterior reţinerii nu este plauzibilă. Raportul de autopsie menţionează posibilitatea ca leziunile să fi fost produse prin cădere doar în raport de unele leziuni la faţă, nu şi a leziunilor care au provocat hemoragia fatală. Astfel, Curtea a considerat că există suficient de multe probe care să indice că T. a decedat în urma unor leziuni produse în momentul la care victima se afla în mâinile poliţiştilor. În plus, Curtea a constatat că autorităţile nu au asigurat niciun fel de asistenţă medicală victimei la momentul la care s-a observat că starea sa de sănătate nu este bună. Astfel, Curtea a considerat că T. a fost victima unei violări a dreptului său la viaţă garantat prin art. 2 din Convenţie.
Ancheta eficace. Curtea a constatat existenţa unor omisiuni importante în desfăşurarea anchetei: niciun specialist nu a fost chemat să se pronunţe asupra momentului la care s-au produs leziunile mortale; nu au fost audiaţi un număr mare de martori; nu s-a încercat identificarea echipei de medici care s-a deplasat la sediul poliţiei. Faţă de omisiunea de a realiza astfel de măsuri de anchetă indispensabile, statul nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă. De aceea, art. 2 a fost violat şi sub acest aspect.
| ← Niedbala contra Poloniei - Legalitatea stării de arest... | Gast şi Popp contra Germaniei - Litigiu constituţional... → |
|---|
