Gast şi Popp contra Germaniei - Litigiu constituţional Aplicabilitatea art. 6 Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Gast şi Popp versus Germania, 25 februarie 2000, 29357/95
Procedura constituţională poate intra sub incidenţa art. 6.
Reclamanţii, suspectaţi de spionaj în favoarea fostei Germanii comuniste, au fost arestaţi în 1990 şi condamnaţi în 1992 în urma unor proceduri penale distincte. Cei doi au sesizat Curtea federală constituţională în august 1992, însă aceasta suspendat judecarea cererilor lor până când un dintre secţiile curţii urmau să se pronunţe asupra problemei printr-o hotărâre de principiu. În martie 1994, instanţa a ordonat realizarea unei expertize asupra unor chestiuni de drept internaţional public şi a pronunţat decizia în mai 1995, considerând că judecarea şi condamnarea după reunificarea Germaniei a celor care realizaseră acte de spionaj în favoarea fostei RDG pe teritoriul fostei RFG nu sunt contrare Constituţiei. În consecinţă, recursurile constituţionale ale reclamanţilor au fost respinse prin decizii care le-au fost notificate în iunie 1995.
Art. 6. Domeniul de aplicabilitate. Procedura desfăşurată în faţa Curţii Constituţionale viza direct problema de a şti dacă acuzaţiile de spionaj puteau fi fondate. Dacă ar fi admis recursurile constituţionale, instanţa federală ar fi infirmat deciziile de condamnare şi ar fi trimis cauza în faţa acestora, urmând rejudecarea cauzelor în noile condiţii. De aceea, Curtea a considerat că, în speţă, procedura constituţională a constituit prelungirea procedurii penale, iar consecinţele sale erau determinate pentru reclamanţi. În consecinţă, art. 6 este aplicabil.
Durata procedurii. Procedurile în faţa Curţii constituţionale au durat circa 2 ani şi 10 luni. Curtea a constatat că problemele juridice pe care le implica recursurile formulate erau complexe. În ceea ce priveşte comportamentul reclamanţilor, nicio prelungire a procedurii nu le este imputabilă. În raport de comportamentul autorităţilor, obligaţia statului de a organiza instanţele astfel încât să răspundă exigenţelor art. 6 nu poate fi interpretată în mod identic în cazul instanţelor constituţionale faţă de instanţele ordinare. Rolul de apărător al Constituţiei al unui instanţe constituţionale face ca aceasta să trebuiască să ia în calcul de multe ori alte consideraţii decât simpla ordine cronologică în acre este sesizată cu diverse cereri. Curtea a considerat oportun faptul că instanţa constituţională germană a regrupat mai multe cereri de acelaşi tip şi a dat prioritate altor cauze având o importanţă socială şi politică sporită. Ţinând cont şi de faptul că reclamanţii fuseseră condamnaţi la pedepse reduse cu închisoarea şi oricum fuseseră eliberaţi încă din 1994, Curtea a considerat că întârzierea pricinuite de procedura din faţa instanţei constituţionale nu a produs consecinţe extrem de importante asupra situaţiei lor. De aceea, art. 6 nu a fost violat.
| ← Velikova contra Bulgaria - Decesul unei persoane aflată sub... | Kurzac contra Poloniei - Procedură de reabilitate post mortem... → |
|---|
