Debboub alias Husseini Ali contra Franţei - Menţinerea în stare de arest Motive Durata măsurii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Debboub alias Husseini Ali versus Franţa, 9 noiembrie 1999, 37786/97
Simplul fapt că există raţiuni de a crede că o persoană a comis o infracţiune nu poate fi utilizat pe termen nedefinit pentru a justifica menţinerea în stare de arest.
La 8 noiembrie 1994, reclamantul a fost arestat în cadrul unei acţiuni a poliţiei ce viza persoanele ce susţin grupări teroriste. Procesul penal, în urma căruia reclamantul a fost condamnat la şase ani de închisoare, a început la 1 septembrie 1998 şi s-a finalizat la 22 ianuarie 1999. Reclamantul a fost ţinut în stare de arest tot acest interval de timp, peste 4 ani, toate cererile sale de punere în libertate fiind sistematic respinse.
Art. 5 § 3. Considerentele pertinente care au fundamentat primele decizii de menţinere în stare de detenţie, respectiv riscul de fugă al reclamantului, riscul de înţelegeri cu alţi coinculpaţi, precum şi pericolul reprezentat de către reclamant pentru ordinea publică, au devenit din ce în mai puţin convingătoare odată cu trecerea timpului. Riscul de înţelegeri cu alţi inculpaţi din acelaşi dosar, deşi afirmat la ultimele decizii de prelungire a stării de detenţie, nu a fost niciodată justificat sau probat pe vreun element serios. În consecinţă, în ciuda complexităţii afacerii, pare că instanţele interne nu au acţionat cu celeritatea impusă de starea de arest a reclamantului, astfel încât art. 5 § 3 a fost violat.
| ← Schöps contra Germaniei - Recurs contra arestării Egalitatea... | Menţinerea în stare de arest Motive Durata măsurii → |
|---|
