Art. 196 Societăţile cu răspundere limitată
| Comentarii |
|
Societăţile cu răspundere limitată
Art. 196
Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. (2) urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă.
Art. 1961
(1) În cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii.
(2) Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1).
(3) Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii cu răspundere limitată al cărui asociat unic este.
(4) Abrogat.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 195 Societăţile cu răspundere limitată | Art. 197 Societăţile cu răspundere limitată → |
|---|
1. Prin abatere de la regula pluralităţii fondatorilor şi asociaţilor, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale permite funcţionarea unei societăţi comerciale cu răspundere limitată în care toate părţile sociale să aparţină unei singure persoane, denumită asociat unic. în această situaţie se poate ajunge fie prin constituirea societăţii de către un singur fondator, fie prin retragerea, excluderea, decesul, falimentul sau incapacitatea unuia sau mai multor asociaţi ai societăţii cu răspundere limitată, astfel încât, rămasă cu un singur asociat şi confruntată cu spectrul
Citește mai mult
dizolvării, societatea este reorganizată ca o societate cu asociat unic, fie prin transformarea unei alte forme de societate, care nu poate exista cu un singur asociat şi care, din motivele menţionate mai sus, optează pentru forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.2. Asociatul unic - acest demiurg al societăţii cu răspundere limitată - este un adevărat om-orchestră care are vocaţia de a interpreta toate partiturile şi toate rolurile sociale: el ţine loc de adunarea generală a asociaţilor, poate fi administrator unic sau unul dintre administratorii societăţii şi poate avea şi calitatea de salariat al societăţii ale cărei asociat unic este.
Din dorinţa de a sublinia rolul asociatului unic de suplinitor al adunării generale, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale menţionează cu exces de zel atribuţiile acestuia: în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) acesta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin adunării generale a asociaţilor, idee reluată şi de art. 1961 alin. (1), care stabileşte că acesta va exercita atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii.
Această calitate nu este incompatibilă cu aceea de administrator - membru al unui consiliu de administraţie sau administrator unic - situaţie în care acestuia îi revin şi toate obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.
3. îndeplinind atât atribuţiile adunării generale cât şi pe cele ale administratorului, asociatul unic este obligat să consemneze în scris orice decizie adoptată într-una din aceste două calităti.
Tot astfel, având în vedere că asociatul unic exprimă - de unul singur - atât voinţa socială cât şi voinţa proprie, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale impune prin art. 15 ca orice contract încheiat între societatea cu răspundere limitată şi asociatul unic al acesteia să fie consemnat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Este o măsură de protecţie a societăţii şi a terţilor, fundamentată pe ideea de transparenţă, astfel încât orice raporturi juridice dintre societate şi asociat să poată fi probate cu certitudine, sub aspectul conţinutului şi al întinderii drepturilor dobândite şi obligaţiilor asumate de societate. Este o dispoziţie care se fundamentează pe aceleaşi raţiuni care interzic asociaţilor societăţii cu răspundere limitată să voteze în cadrul adunării generale cu privire la contractele încheiate între ei şi societate.
4. Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este o ficţiune legală care permite unui întreprinzător solitar să îşi organizeze comerţul sub adăpostul răspunderii limitate şi cu instrumentele proprii funcţionării societăţii comerciale. De aceea, este de aşteptat şi de înţeles că dimensiunea afacerilor unei asemenea societăţi este redusă, ea cantonându-şi eforturile şi aspiraţiile în zona micului negoţ, a producţiei manufacturiere sau artizanale şi a serviciilor din sfera comerţului invizibil.
în aceste condiţii, este obişnuit ca asociatul unic să fie şi singurul sau unul dintre puţinii salariaţi ai societăţii, situaţie care, fără un temei legal, i-a fost refuzată cu obstinaţie în epoca de pionierat a renaşterii reglementării societăţii comerciale, pe motivul că un contract de muncă încheiat de asociatul unic cu societatea ar fi un contract cu sine însuşi.
Având însă în vedere că asociatul unic îndeplineşte şi atribuţiile adunării generale şi are şi vocaţia de administrator, rezultă că, în lipsa unei interdicţii exprese, asociatul unic poate fi şi salariat şi administrator în acelaşi timp, nefiind nevoit să opteze pentru una dintre aceste funcţii.
în aceste condiţii, hotărârile adoptate de asociaţi, cu unanimitate sau majoritate
Citește mai mult
de voturi, astfel cum legea sau actul constitutiv cere, sunt opozabile şi obligatorii pentru toţi asociaţii. Dacă ele sunt contrare legii sau actului constitutiv, vor putea fi atacate oricând (dacă se invocă motive de nulitate absolută) sau în termen de cel mult 15 zile de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale pe care o atacă (atunci când în cauză se invocă motive de nulitate relativă). Textul art. 196 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale consacră nu numai dreptul asociaţilor societăţii cu răspundere limitată de a ataca hotărârile adunării generale, în aceleaşi condiţii cu acţionarii societăţii pe acţiuni, ci şi o derogare de la regulile art. 132 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora termenul de 15 zile în care pot fi atacate aceste hotărâri curge de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României. Explicaţia acestei derogări constă în faptul că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu reglementează (ca în cazul societăţilor pe acţiuni - art. 131 alin. (4)| o obligaţie generală de publicitate a hotărârilor adunării generale ale asociaţilor societăţii cu răspundere limitată. O asemenea obligaţie este prevăzută doar pentru situaţii expres indicate de legiuitor, cum ar fi, de exemplu, modificarea actului constitutiv [art. 204 alin. (5) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], dizolvarea societăţii sau revenirea asupra hotărârii de dizolvare (art.231 şi 232 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale). De aceea, legiuitorul a fixat curgerea acestui termen de 15 zile nu de la data unei eventuale şi ipotetice publicări a hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, ci de la data la care cel interesat face dovada (prin orice mijloace de probă) că a luat cunoştinţă de hotărârea atacată.Acest drept revine numai asociaţilor care nu au fost prezenţi la adunarea generală sau care, fiind prezenţi, s-au opus hotărârii atacate şi au cerut să se consemneze opoziţia lor în registrul deliberărilor adunării generale.
2. Administratorii societăţii nu au dreptul să atace hotărârea adunării generale privind revocarea lor din funcţie. Dacă revocarea a fost fără justă cauză, aceştia sunt, în calitatea lor de mandatari, îndreptăţiţi la daune care să acopere prejudiciul cauzat, în condiţiile dreptului comun. Reglementarea îşi găseşte raţiunea în aceea că funcţia de administrator se exercită după regulile de la mandat (conform art. 72 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), având un caracter intuitu personae, esenţialmente revocabil, potrivit dispoziţiilor mandatului comercial (art. 391 C. com. şi art. 155^2, 155^3 C. civ.). Altfel spus, mandatul are în vedere în principal interesul mandantului şi, fiind intuitu personae, el nu mai subzistă dacă încrederea acordată mandatarului a dispărut şi, prin urmare, revocarea administratorilor poate interveni oricând.
Administratorii care au şi calitatea de asociaţi pot ataca hotărârea adunării generale din calitatea lor de asociaţi, dar fără să o critice din perspectiva revocării lor. Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de administraţie, societatea va fi reprezentată în justiţie de către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre asociaţi, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant.
3. Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării, ea este opozabilă tuturor asociaţilor.