Art. 224 Reducerea sau majorarea capitalului social

1. Consecinţele excluderii pentru asociatul exclus sunt reglementate de art. 224 şi art. 225 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care stabilesc drepturile şi obligaţiile acestuia, sub raportul răspunderii faţă de societate şi faţă de terţi.

2. Determinarea momentul excluderii din societate este esenţial pentru a stabili când încetează drepturile şi obligaţiile asociatului exclus - atât faţă de societate cât şi faţă de terţi, având în vedere că excluderea vizează şi asociaţi cu răspundere nelimitată. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale priveşte acest moment

Citește mai mult

dintr-o dublă perspectivă: a încetării drepturilor şi obligaţiilor asociatului faţă de societate şi a răspunderii faţă de terţi. Astfel, asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii „până în ziua excluderii sale" însă, faţă de terţi, rămâne obligat „până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere".

Aceste formulări necesită clarificarea momentului în care, din toate punctele de vedere, se produce excluderea asociatului din societate. Pentru alegerea acestui moment se pot lua în consideraţie fie „ziua excluderii", fie data rămânerii definitive a hotărârii de excludere, fie data înregistrării în registrul comerţului a actului modificator. „Ziua excluderii" ar putea fi data adoptării de către asociaţi a unei hotărâri de excludere sau ar putea fi data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de excludere - momentul de la care efectele acesteia se produc iremediabil. Chiar dacă legiuitorul a fixat momentul încetării răspunderii faţă de terţi la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de excludere, trebuie să observăm că această dată este irelevantă - fiind pronunţată în materie comercială, hotărârea este executorie şi deci îşi produce efectele de la data pronunţării sale în primă instanţă.

Pe de altă parte, excluderea fiind concretizată într-un act modificator al actului constitutiv, ea este supusă condiţiilor de înregistrare şi de publicitate prevăzute de art. 204 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Altfel spus, actul modificator trebuie înregistrat în registrul comerţului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii. în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, actele sau faptele pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceştia le cunoşteau. Rezultă, astfel, că nici faptul excluderii unui asociat nu poate fi opus terţilor decât după ce s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege.

Toate aceste considerente ne îndrumă spre concluzia că momentul excluderii unui asociat din societate ar trebui să fie cel al devenirii irevocabile a hotărârii judecătoreşti („ziua excluderii" în raporturile dintre asociatul exclus şi societate) şi cel al înregistrării în registrul comerţului (în raporturile dintre asociatul exclus şi terţi).

Legiuitorul a ales însă altă soluţie privind momentul încetării răspunderii faţă de terţi, acela al rămânerii definitive a hotărârii de excludere - moment care nici nu este cunoscut acestora şi căruia nu i se face publicitatea legală cerută de art. 204 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Pe de altă parte, dacă acceptăm că ziua excluderii ar trebui să fie data rămânerii irevocabile a hotărârii de excludere, ar însemna ca efectele faţă de terţi să se producă înaintea celor faţă de societate, adică de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri.

De aceea, optăm, de lege lata, pentru interpretarea conform căreia „ziua excluderii" este data pronunţării, în primă instanţă, a hotărârii de excludere, iar data încetării răspunderii faţă de terţi este data rămânerii definitive a hotărârii de excludere.

De lege ferenda, efectele excluderii trebuie să se producă la data devenirii irevocabile a hotărârii (faţă de societate) şi la data înregistrării şi efectuării obligaţiei de publicitate, faţă de terţi.

3. Asociatul exclus are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale. Acest drept se exercită prin participarea sa la distribuţia profitului realizat în cursul exerciţiului financiar anterior excluderii sale (dacă acesta nu a fost repartizat) precum şi la profitul realizat în cursul anului în care a fost exclus, până la momentul determinat de lege (bineînţeles, dacă adunarea generală va hotărî distribuţia acestui profit cu titlu de dividende). El este, de asemenea, îndreptăţit să participe la distribuţia oricăror avantaje acordate fondatorilor, în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile actului constitutiv sau cu hotărârile adunării generale.

Lichidare acestor drepturi se va face numai la data repartizării lor de către societate, potrivit prevederilor actului constitutiv şi numai în măsura în care adunarea generală nu stabileşte o altă destinaţie pentru profitul realizat.

4. Asociatul exclus răspunde faţă de societate, pentru pierderile înregistrate până la ziua excluderii sale, în condiţiile legii şi ale actului constitutiv.

Astfel, asociaţii cu răspundere nelimitată ai societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni, răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale, care sunt garantate cu patrimoniul social şi, în subsidiar, cu întreaga avere a acestor asociaţi, în măsura în care aceasta poate fi executată silit, în condiţiile codului de procedură civilă.

Comanditarii societăţii în comandită simplă şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

5. Excluderea unui asociat este asimilată unei rezilieri parţiale a actului constitutiv, fundamentată pe ideea de culpă a asociatului exclus sau de garanţie oferită de acesta societăţii, prin însuşi acceptarea calităţii de asociat, în sensul că îşi asumă consecinţele legale ale ajungerii sale în stare de faliment sau incapacitate legală.

Excluderea unui asociat, fie că este privită ca un remediu sau ca o sancţiune, este bazată, în primul rând, pe ideea protejării intereselor societăţii, chiar cu riscul sacrificării drepturilor asociatului exclus. De aceea, consecinţele excluderii nu sunt favorabile pentru asociatul exclus şi încetarea calităţii sale de asociat nu se produce pe fondul repunerii sale în situaţia anterioară (restitutio in integrum), nu numai pentru că nu este în cauză o rezoluţie a actului constitutiv ci, mai ales, pentru că legea îl plasează, voit, pe asociatul exclus într-o poziţie juridică de inferioritate, subordonată intereselor generale ale societăţii.

în consecinţă, asociatul exclus nu va fi îndreptăţit sa preleve o parte din patrimoniul societăţii, procentual egală cu participarea sa la capitalul societăţii, astfel cum s-ar întâmpla dacă societatea s-ar dizolva sau, eventual, dacă el s-ar retrage din societate. El are dreptul numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acestei părţi proporţionale din patrimoniul societăţii. Având în vedere caracterul judiciar al excluderii, această sumă de bani ar putea fi stabilită fie pe cale amiabilă, între societate şi asociatul exclus, fie pe cale judiciară, pe calea unei acţiuni reconvenţionale sau pe calea unei acţiuni separate, după rămânerea definitivă a hotărârii de excludere.

Determinarea acestei sume, în lipsa unor precizări legale, ar putea fi făcută pe baza evaluării patrimoniului societăţii, de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării.

Această sumă nu va putea fi obţinută de asociatul exclus, de la societate, decât după încheierea operaţiunilor societăţii care sunt în curs la data excluderii sale. Această prevedere urmăreşte să confere societăţii şi asociatului exclus posibilitatea de a avea o imagine corectă a valorii patrimoniului social, după ce au fost finalizate toate operaţiunile deja antamate la data excluderii.

6. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale enunţă şi principiul răspunderii asociatului faţă de terţi, pentru operaţiunile făcute de societate. Credem că exprimarea legală este deficitară aici, întrucât nu face o distincţie, necesară, între răspunderea asociaţilor cu răspundere nelimitată şi cei cu răspundere limitată.

Primii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale şi această răspundere se întinde asupra întregului lor patrimoniu. Este o răspundere care se manifestă şi în raport cu societatea dar şi cu terţii, creditori ai societăţii, care, în condiţiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi, dacă societatea nu le plăteşte creanţa în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere. De asemenea, creditorii societăţii comerciale aflate în insolvenţă vor putea, în cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creanţe, să ceară judecătorului-sindic să autorizeze executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată (art. 126 din Legea nr. 85/2006). Acest drept revine numai creditorilor care au depus cererea de admitere a creanţelor, în cadrul procedurii, în termen legal.

în schimb, asociaţii cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului subscris, creditorii societăţii neavând, practic, dreptul de a se îndrepta asupra acestora pentru recuperarea creanţelor lor.

Răspunderea asociatului exclus faţă de terţi se întinde, în timp, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Desigur că, dacă această hotărâre va fi desfiinţată prin exercitarea unei căi de atac, această răspundere va fi îndepărtată.