Art. 220 Reducerea sau majorarea capitalului social
| Comentarii |
|
Reducerea sau majorarea capitalului social
Art. 220
(1) Acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporţie de cel puţin 30% din valoarea lor nominală şi, integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale.
(2) În acelaşi termen vor trebui plătite acţiunile emise în schimbul aporturilor în natură.
(3) Când s-a prevăzut o primă de emisiune, aceasta trebuie integral plătită la data subscrierii.
(4) Dispoziţiile art. 98 alin. (3) şi ale art. 100 rămân aplicabile.
Art. 2201
(1) Prin actul constitutiv, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, poate fi autorizat ca, într-o anumită perioadă, ce nu poate depăşi 5 ani de la data înmatriculării societăţii, să majoreze capitalul social subscris până la o valoare nominală determinată (capital autorizat), prin emiterea de noi acţiuni în schimbul aporturilor.
(2) O astfel de autorizare poate fi acordată şi de adunarea generală a acţionarilor, printr-o modificare a actului constitutiv, pentru o anumită perioadă, ce nu poate depăşi 5 ani de la data înregistrării modificării. Actul constitutiv poate majora cerinţele de cvorum pentru o astfel de modificare.
(3) Valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăşi jumătate din capitalul social subscris, existent în momentul autorizării.
(4) Prin autorizarea acordată conform alin. (1)-(3), consiliului de administraţie, respectiv directoratului, îi poate fi conferită şi competenţa de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferinţă al acţionarilor existenţi. Această autorizare se acordă consiliului de administraţie, respectiv directoratului, de către adunarea generală, în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute la art. 217 alin. (3). Decizia consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, cu privire la restrângerea sau ridicarea dreptului de preferinţă se depune la oficiul registrului comerţului, spre menţionare în registrul comerţului şi publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 219 Reducerea sau majorarea capitalului social | Art. 221 Reducerea sau majorarea capitalului social → |
|---|
1. Noţiunea de capital autorizat exprimă cuantumul capitalului pe care, potrivit actului constitutiv sau hotărârii adunării generale, o societate pe acţiuni poate fi autorizată să îl formeze, într-o anumită perioadă de timp; este definit şi ca totalul acţiunilor pe care o societate le poate emite şi distribui într-o anumită perioadă.
Noţiunea este menţionată şi de art. 25 din Directiva a Il-a a Consiliului Europei (Directiva nr. 77/91/EEC din 13 decembrie 1977) care arată că actul constitutiv sau adunarea generală pot autoriza o creştere a capitalului subscris până la un cuantum maxim,
Citește mai mult
urmând ca creşterea efectivă să fie aprobată, în limitele fixate, de organul societăţii împuternicit în acest sens.Preluând aceste reglementări comunitare, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează în art. 220" condiţiile determinării capitalului autorizat al societăţii pe acţiuni; din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. art. 8 lit. d) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, rezultă că acesta poate fi determinat atât în faza constituirii (Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) cât şi în aceea a majorării capitalului subscris.
De altfel, este de remarcat că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale utilizează, astfel, trei semnificaţii distincte ale noţiunii de capital social:
- capital subscris, care este totalul aporturilor promise (subscrise) de acţionari, la constituirea societăţii sau la majorarea capitalului social;
- capital vărsat, care este totalul aporturilor efectiv transmise societăţii, în îndeplinirea obligaţiilor de vărsământ a aporturilor subscrise (sau valoarea totală a acţiunilor efectiv plătite de acţionarii subscriitori) şi
- capital autorizat, care este limita până la care actul constitutiv sau adunarea generală au aprobat creşterea capitalului subscris, într-o anumită perioadă de timp; cu alte cuvinte, capitalul autorizat este o proiecţie în viitor a capitalului subscris.
2. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte condiţiile în care societatea pe acţiuni poate să opereze majorarea capitalului subscris până la nivelul unui capital autorizat.
Capitalul autorizat poate fi determinat prin actul constitutiv, încă de la înfiinţarea societăţii pe acţiuni sau, în lipsa unei asemenea menţiuni, poate fi stabilit printr-o hotărâre a adunării generale extraordinare, adoptată cu cvorumul şi cerinţele de vot stabilite de art. 115 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Având în vedere importanţa şi consecinţele practice ale unei asemenea hotărâri, actul constitutiv poate să prevadă cerinţe de cvorum mai riguroase decât cele stabilite de art. 115 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
O asemenea hotărâre are efectul unui act modificator al actului constitutiv, pentru că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale tratează stabilirea unui capital autorizat ca o modificare a actului constitutiv; în consecinţă, hotărârea este supusă tuturor cerinţelor de publicitate stabilite de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale pentru actul modificator al actului constitutiv.
Capitalul autorizat trebuie să fie atins într-o perioadă de cel mult 5 ani de la data înmatriculării societăţii (atunci când el este reglementat, prin dispoziţii statutare, încă de la înfiinţarea societăţii) sau de la data înregistrării în registrul comerţului a hotărârii adunării generale extraordinare prin care se modifică actul constitutiv, în sensul stabilirii unui capital autorizat.
3. Majorarea capitalului subscris, până la nivelul capitalului autorizat, va putea fi încredinţată consiliului de administraţie sau directoratului societătii pe acţiuni. Această dispoziţie legală este de natură să releve utilitatea şi efectul benefic al determinării unui capital autorizat, întrucât o asemenea măsură elimină toate inconvenientele majorării capitalului prin hotărâri ale adunării generale extraordinare, mai ales în cazul societăţilor al căror acţionariat este pulverizat. Prin stabilirea unui capital autorizat, opţiunea momentului în care se produce majorarea capitalului subscris (în limitele termenului stabilit) precum şi cuantumul efectiv al fiecărei majorări (în limitele capitalului autorizat), sunt lăsate la aprecierea consiliului de administraţie sau a directoratului.
Astfel, se elimină formalităţile birocratice legate de convocarea şi ţinerea adunărilor generale şi se încredinţează sarcina majorării capitalului celor care cunosc cel mai bine necesităţile şi interesele societăţii şi pot, deci, determina momentul şi mărimea fiecărei majorări de capital.
4. Potrivit prevederilor art. 2201 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, majorarea capitalului subscris până la valoarea capitalului autorizat se face „prin emiterea de noi acţiuni în schimbul aporturilor".
Această formulare ar părea să indice că în cazul majorării capitalului subscris până la cuantumul capitalului autorizat nu sunt aplicabile toate procedeele de majorare descrise de art. 210 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, întrucât se face trimitere expresă numai la aporturi (în numerar sau în natură) dar nu şi la încorporarea rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune sau la compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia.
întrucât o asemenea condiţie nu se regăseşte în cuprinsul textelor relevante ale celei de A Doua Directivă a Consiliului Europei (Directiva nr. 77/91/EEC din 13 decembrie 1977), credem că este un exces de reglementare al legiuitorului român, care denaturează raţiunile determinării unui capital autorizat şi care sunt simplitatea, eficienţa, pragmatismul. De lege ferenda, propunem ca partea finală a alin. (1) al acestui articol să fie reformulată astfel: „prin emiterea de noi acţiuni, în condiţiile art. 210".
5. Stabilirea unui capital autorizat, pe lângă beneficiile relevate mai sus, are şi dezavantajul că, odată decizia luată, rolul acţionarilor în majorarea capitalului se reduce la obligaţia de a subscrie acţiunile emise de consiliul de administraţie sau de directorat, în condiţiile şi la momentul stabilite de acestea.
Pentru protecţia acţionarilor dar şi a terţilor, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede că „valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăşi jumătate din capitalul social subscris, existent în momentul autorizării." întâlnim aici o altă neglijenţă redacţională, care afectează sensul real al voinţei legiuitorului; capitalul autorizat fiind o valoare mai mare decât capitalul subscris, el nu poate fi cel mult jumătate din valoarea acestuia. Este evident că legiuitorul a voit să arate că valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăşi cu mai mult de jumătate capitalul social subscris, existent în momentul autorizării.
6. Odată cu autorizarea consiliului de administraţie sau a directoratului de a majora capitalul subscris până la nivelul capitalului autorizat, adunarea generală poate încredinţa acestuia şi dreptul de a limita sau ridica dreptul de preferinţă al acţionarilor existenţi. Evident că o asemenea hotărâre nu mai poate fi luată cu cvorumul stabilit de art. 115 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ci în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute la art. 217 alin. (3), care pot fi majorate prin actul constitutiv. Aducând la îndeplinire o asemenea hotărâre, consiliul de administraţie sau directoratul va trebui să respecte şi celelalte cerinţe ale art. 217 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.46)
Decizia consiliului de administraţie sau a directoratului de a limita sau ridica dreptul de preferinţă este asimilată, ca regim juridic, hotărârii adunării generale şi este supusă tuturor cerinţelor de înregistrare şi publicitate prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale pentru actul modificator.
461 Ase vedea, supra, comentariul la art. 217 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în special chestiunile reglementate de alineatul 2 al acestui articol.
Citește mai mult
stabilite prin lege:- la constituirea societăţii, capitalul social vărsat nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris iar diferenţa de capital social subscris va fi vărsată în termen de 12 luni pentru acţiunile emise pentru un aport în numerar şi de 2 ani pentru acţiunile emise pentru un aport în natură (ambele termene curg de la data înmatriculării societăţii);
- la majorarea capitalului prin aporturi în numerar, prin subscriere integrală şi simultană, capitalul social vărsat nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris iar diferenţa de capital social subscris va fi vărsată în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale;
- la majorarea capitalului prin aporturi în natură, acesta trebuie vărsat în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale. Aici Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu mai permite o vărsare fracţionată a capitalului subscris, care nici nu ar fi posibilă având în vedere ca aporturile în natură sunt vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare [art. 16 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].
2. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu prevede obligativitatea stabilirii unei prime de emisiune pentru majorarea capitalului societăţii pe acţiuni. Prima de emisiune, urmărind să prezerve poziţia în societate a acţionarilor existenţi şi să egalizeze drepturile acestora cu cele ale acţionarilor noi, proporţional cu acţiunile deţinute de fiecare acţionar, nu constituie o parte a aportului subscris cu ocazia majorării capitalului, ci o „taxă" percepută de societate ca diferenţă între valoarea de emisiune (valoarea de piaţă sau valoarea determinată pe baza activului net contabil) şi valoarea nominală a acţiunilor subscrise.
Altfel spus, prima de emisiune este un „supliment de aport neîncorporat în capital. Prima de emisiune constituie deci un procedeu prin care un asociat care subscrie acţiuni emise prin majorarea capitalului le plăteşte nu la valoarea lor nominala, ci la valoarea lor reală, de emisiune.
Pentru aceste motive, prima de emisiune nu poate fi vărsată fracţionat, ci se datorează societăţii încă de la data subscrierii, pentru că numai astfel se poate realiza funcţia sa egalizatoare, de a conferi noilor acţionari un drept proporţional egal cu acţionarii existenţi, asupra rezervelor societăţii şi asupra patrimoniului acesteia.