Art. 223 Reducerea sau majorarea capitalului social

CAPITOLUL II
Reducerea sau majorarea capitalului social

Art. 223

(1) Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat.
(2) Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât.
(3) Ca urmare a excluderii, instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(31) Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului.
(4) Hotărârea definitivă de excludere se depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisă în registru, iar dispozitivul hotărârii se publică, la cererea societăţii, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 223 Reducerea sau majorarea capitalului social




Adina 11.09.2014
1. Pentru aplicarea sancţiunii excluderii nu este suficientă expresia voinţei sociale, pentru că excluderea este o formă conflictuală de separare a asociaţilor, care dă naştere unui contencios între aceştia sau între cel exclus şi societate. De aceea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte, cu titlu imperativ, că excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească, ea fiind deci rezultatul unui proces. Calitatea procesuală activă o au societatea precum şi orice asociat al societăţii, indiferent de motivul pentru care se cere aplicarea sancţiunii excluderii.

2. Potrivit
Citește mai mult alin. (2) al art. 223, atunci când excluderea se cere de un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât. Această precizare este inutilă - pentru că societatea şi asociatul pârât se citează şi atunci când excluderea se cere de societate - dar are meritul de a suscita unele discuţii privind procesul decizional în cadrul căruia se formează voinţa socială privind excluderea precum şi cu privire la reprezentarea societăţii şi la sfera părţilor în procesul de excludere.

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu sistematizează atribuţiile asociaţilor societăţii în nume colectiv şi în comandită simplă şi nu stipulează, printre atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii cu răspundere limitată sau a acţionarilor societăţii în comandită pe acţiuni, pe aceea de a decide cu privire la excluderea unui asociat.

Dar excluderea unui asociat conduce la modificarea actului constitutiv pentru că părţile sociale sau acţiunile aparţinând asociatului exclus urmează a fi redistribuite între asociaţi sau a fi anulate, operaţiune urmată de reducerea capitalului sau de reîntregirea lui, prin aportul asociaţilor existenţi. Mai mult, art. 82 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale se referă la dreptul societăţii de a decide excluderea unui asociat, iar prevederile art. 113 lit. m) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi art. 194 lit. d) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabilesc competenţa adunării generale a acţionarilor şi, respectiv, a asociaţilor de a hotărî cu privire la orice modificare a actului constitutiv. în fine, chiar şi aplicarea măsurii excluderii - remediu reglementată de art. 206 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este decisă de adunarea asociaţilor.

De aceea, credem că atunci când titularul cererii de excludere este societatea, în spatele cererii acesteia trebuie să stea o hotărâre a adunării asociaţilor sau a adunării generale a acţionarilor, luată cu cvorumul şi cerinţele de vot stabilite de lege sau de actul constitutiv, atunci când acesta din urmă cere un cvorum mai mare. Având în vedere caracterul social al acţiunii de excludere, credem că decizia exercitării ei depăşeşte sfera competenţelor administratorilor, care vor reprezenta însă societatea în procesul excluderii, dacă aceasta nu a desemnat alţi reprezentanţi în această privinţă.

în ceea ce priveşte sfera părţilor care urmează a fi citate în acest proces, credem că, pentru opozabilitatea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti care privesc structura participării

la capitalul social a celorlalţi asociaţi [art. 223 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], în cauză ar trebui să fie citaţi şi aceştia.

3. Hotărând excluderea, instanţa competentă este obligată să dispună şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi [art. 223 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale]. Această sumară prevedere legală, cu totul insuficientă pentru a acoperi problematica efectelor excluderii asupra structurii societare şi a participării celorlalţi asociaţi la capital, deschide un câmp larg de discuţii.

în fond, prin actul excluderii încetează calitatea de asociat a celui exclus care, în contul părţilor de interes, părţilor sociale sau acţiunilor deţinute este îndreptăţit să primească, din partea societăţii, o sumă de bani, proporţională cu aportul său la capitalul acesteia.

Capitalul societăţii comerciale reprezintă, în ansamblul patrimonial, un element de pasiv, adică o datorie a societăţii faţă de asociaţi, care sunt astfel titularii unor drepturi de creanţă faţă de societate. La societăţile în nume colectiv sau în comandită simplă, dreptul de creanţă al asociaţilor poate fi constatat prin certificate de părţi de interes, atestând cota de capital subscrisă de fiecare asociat.

La societăţile cu răspundere limitată şi la cele în comandită simplă, în contul aportului de capital, societatea distribuie asociaţilor părţi sociale sau acţiuni. Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, dar dreptul de creanţă al asociatului poate fi constatat prin certificate de părţi sociale, titluri societare fără valoare circulatorie. Acţiunile, în schimb, sunt titluri negociabile care încorporează drepturi de creanţă.

Ce se întâmplă cu părţile de interes, cu părţile sociale sau acţiunile deţinute de asociatul exclus şi care încetează să mai fie asociat, deci titular al acestora? Pot ele să fie redistribuite între asociaţi sau, pentru că societatea a plătit în contul lor o sumă de bani, ar urma o reducere proporţională a capitalului, cu procentul deţinut de asociatul exclus? Sau este necesar ca asociaţii să participe, proporţional cu cota lor de participare la capital sau pe baza altor criterii stabilite de ei la reîntregirea capitalului social, în limita procentului deţinut de asociatul exclus? lată întrebări la care Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu răspunde şi, de aceea, reglementarea dată art. 223 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale deschide o gamă largă de opţiuni, din care instanţa va trebui să decidă cu privire la cea mai adecvată, potrivit şi susţinerilor părţilor sau convenţiei asociaţilor, cuprinsă în pactul societar.

cel puţin următoarele soluţii sunt disponibile:

- la societatea în nume colectiv şi în comandită simplă, unde cesiunea aportului social este posibilă numai dacă a fost permisă prin actul constitutiv [art. 87 alin. (1) şi art. 90 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], în lipsa unei asemenea permisiuni, rezultând că, în nicio împrejurare, aportul unui asociat nu poate fi transmis celorlalţi, capitalul social va fi redus corespunzător sau reîntregit prin aportul celorlalţi asociaţi;

- la societatea în nume colectiv şi în comandită simplă, unde actul constitutiv permite cesiunea aportului de capital, părţile de interes ale asociatului exclus vor putea fi redistribuite între ceilalţi asociaţi existenţi, proporţional cu aportul adus la capital de fiecare dintre ei;

- la societatea cu răspundere limitată sunt deschise atât opţiunile reducerii sau reîntregirii capitalului cât şi cea a redistribuirii între asociaţi a părţilor sociale rămase fără titular;

- la societatea în comandită pe acţiuni, acţiunile comanditatului exclus vor putea fi anulate, emise noi acţiuni şi oferite spre subscriere acţionarilor existenţi,6).

4. Hotărârea irevocabilă de excludere constituie actul modificator al actului constitutiv, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi de aceea, pentru a produce toate efectele prevăzute de lege în cazul modificării actului constitutiv se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Societatea va trebui să depună, deopotrivă, la registrul comerţului, textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, iar oficiul registrului comerţului va înainta din oficiu o notificare asupra depunerii textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă „Monitorul Oficial", spre a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii.

5. Ce se întâmplă atunci când aceeaşi instanţă este sesizată cu două acţiuni concurente, una vizând excluderea unui asociat, iar cealaltă având ca obiect cererea de retragere judiciară a aceluiaşi asociat? întrebarea nu este retorică, pentru că şi consecinţele juridice ale celor două instituţii juridice sunt diferite şi acţiunea de autorizare a retragerii pe cale judiciară poate fi folosită de un asociat cu scopul de a paraliza acţiunea în excludere formulată împotriva sa de societatea sau de un alt asociat.

Rezolvând această chestiune, jurisprudenţa a decis că natura instituţională a societăţii şi necesitatea protecţiei interesului social justifică recunoaşterea principiului subsidiarităţii autorizării cererii de retragere, în raport cu procedura judiciară având ca obiect excluderea. De modul de soluţionare a acestei din urmă proceduri depinde însăşi raţiunea şi soarta cererii având ca obiect retragerea asociatului, împotriva căruia a fost demarată acţiunea de excludere, fiindcă exercitarea dreptului de retragere este indisolubil legată de calitatea de asociat a celui ce demarează această procedură.

în aceeaşi chestiune, s-a decis că ordinea promovării celor două acţiuni nu este importantă, câtă vreme în acţiunea având ca obiect retragerea se discută existenţa motivelor temeinice de retragere, fiind necesar ca pentru îndepărtarea riscului oricărui abuz în exercitarea acestui drept să se constate antagonismul dintre interesul personal al asociatului şi interesul social.,
Răspunde