Art. 222 Reducerea sau majorarea capitalului social
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Reducerea sau majorarea capitalului social
Reducerea sau majorarea capitalului social
Art. 222
(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
(2) Dispoziţiile acestui articol se aplică şi comanditaţilor în societatea în comandită pe acţiuni.
| ← Art. 221 Reducerea sau majorarea capitalului social | Art. 223 Reducerea sau majorarea capitalului social → |
|---|
De aceea, dând curs preocupării sale fundamentale în materia societăţilor comerciale - şi anume prezervarea fiinţei societăţii -
Citește mai mult
legiuitorul a reglementat, printr-un ansamblu de norme dispozitive şi imperative, anumite mecanisme de separare a asociaţilor, a căror punere în operă este concepută de aşa manieră încât interesele divergenţe ale asociaţilor să nu afecteze existenţa societăţii.Separarea asociaţilor reprezintă, deseori, singurul tratament juridic care permite stingerea divergenţelor apărute între aceştia. Acest tratament se concretizează fie în mecanisme de separare amiabilă (cum ar fi cesiunea părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute de un asociat sau retragerea unui asociat), fie în mecanisme de separare judiciară, care exportă conflictul din interiorul societăţii în exteriorul acesteia, încredinţând soluţionarea diferendului instanţei competente (retragerea pe cale judiciară şi excluderea asociaţilor).
2. Excluderea unui asociat din societatea comercială - una dintre formele de separare a asociaţilor, privită, în doctrină, ca o reziliere parţială a actului constitutiv - este expresia dezacordului societar, a frângerii liantului volitiv, a imposibilităţii continuării asocierii în formula iniţială. Excluderea unui asociat are un impact serios asupra vieţii societare, producând modificarea actului constitutiv, restructurarea patrimoniului social şi a structurii asociative şi, de aceea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează această eventualitate numai în anumite condiţii şi cu aplicabilitate numai pentru anumite tipuri de societate.
în primul rând, excluderea este posibilă numai în cazul societăţilor în care elementul intenţional (affectio societatis) este puternic şi constituie una dintre raţiunile predominante pentru constituirea şi funcţionarea societăţii - societatea în nume colectiv, în comandită simplă, în comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată. Instituţia nu este aplicabilă societăţii pe acţiuni, unde elementul afectiv este mai puţin pregnant, ea fiind fondată pe criterii obiective - capacitatea de a contribui la formarea unui capital semnificativ şi numărul acţionarilor.
In al doilea rând, instituţia excluderii intervine numai în condiţii de criză societară, atunci când sunt întrunite anumite condiţii sau când mecanismele de separare amiabilă a asociaţilor au eşuat.
3. în reglementarea Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excluderea asociaţilor unei societăţi comerciale în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată precum şi a comanditaţilor din societatea în comandită pe acţiuni se poate înfăţişa sub două forme: fie ca o sancţiune societară aplicată asociatului care îşi încalcă grav obligaţiile societare (art. 222), fie ca un remediu care permite societăţii să îşi continue existenţa peste durata fixată iniţial (art. 206).
Excluderea - remediu este reglementată de art. 206 şi poate reprezenta o reacţie a societăţii faţă de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost admisă opoziţia unui creditor particular al unui asociat dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată împotriva hotărârii adunării generale a asociaţilor prin care a fost decisă prelungirea duratei societăţii peste termenul fixat iniţial; în prezenţa unei asemenea hotărâri judecătoreşti, societatea poate opta fie pentru renunţarea la prelungirea duratei existenţei sale, fie la excluderea acelui asociat al cărui creditor personal a făcut opoziţie, admisă irevocabil.
4. Excluderea din societatea în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată precum şi a comanditaţilor din societatea în comandită pe acţiuni se poate cere numai împotriva:
(a) asociatului care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat. Obligaţia asociaţilor acestor societăţi de a vărsa integral aportul subscris, la constituirea capitalului social sau la majorarea acestuia, pe parcursul existenţei societăţii, este reglementată expres de art. 91 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Fiind în cauză o obligaţie de natură comercială (dobândirea de părţi sociale sau acţiuni ale societăţilor comerciale fiind o faptă de comerţ, în înţelesul art. 3 pct. 4 C. com.), care este lichidă şi plătibilă în bani, debitorul este de drept pus în întârziere, în condiţiile art. 43 C. corn. Totuşi, pentru a atrage asociatului debitor atenţia asupra gravităţii încălcării obligaţiei de a vărsa aportul la care s-a obligat, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale cere ca acesta să fie pus în întârziere, operaţiune care se face în condiţiile art. 1079 C. civ. Punerea debitorului în întârziere atrage două consecinţe importante: de la data respectivă curge dreptul la dobânda legală sau convenţională şi se deschide dreptul la acţiunea în excludere împotriva asociatului debitor.
în practica judiciară s-a decis că, indiferent de valoarea aportului la care au convenit asociaţii, vărsarea acestuia aceasta este o condiţie care dă dreptul de participare la activitatea socială. De aceea, este lipsit de importanţă dacă aportul asociaţilor este modic sau nu iar legea a stabilit sancţiunea excluderii în cazul în care capitalul subscris nu a fost vărsat, indiferent de cuantumul acestuia. Necesitatea protejării societăţii comerciale şi apărării intereselor celorlalţi asociaţi este raţiunea pentru care se impune măsura excluderii asociatului, chiar dacă el nu este culpabil, respectiv nu i se poate imputa neîndeplinirea cu rea credinţă a obligaţiei de vărsământ.
(b) asociatului cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil. Această ipoteză se adresează numai asociaţilor societăţii în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi din societatea în comandită simplă. Ea reglementează două ipoteze distincte care îndreptăţesc excluderea: survenirea stării de faliment şi instalarea stării de incapacitate legală (prin punerea sub interdicţie a acestor asociaţi sau prin situarea acestora în poziţia celor cărora legea le-a prohibit oarecare contracte - art. 950 C. civ.).
Prima ipoteză îi vizează numai pe acei asociaţi (persoane fizice sau juridice) care sunt debitori cărora li se poate aplică procedura insolvenţei, în termenii art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Pentru îndeplinirea condiţiilor acestei ipoteze nu este suficient ca împotriva asociatului debitor să se fi deschis procedura insolvenţei, momentul relevant fiind cel al intrării în procedura falimentului, prin hotărâre pronunţată de judecătorul-sindic, în condiţiile art. 107 din Legea nr. 85/2006. Cea de-a doua ipoteză se referă numai la asociaţi - persoane fizice care au fost puşi sub interdicţie judecătorească, fiind astfel declaraţi incapabili (art. 950 C. civ.).
Suntem în prezenţa unor cauze de excludere care îmbină aspecte punitive cu cele de remediu, întrucât nu este îndreptată, în principal, împotriva asociatului falit sau incapabil, ci împotriva riscului pentru societate a păstrării unui asemenea asociat, având în vedere consecinţele negative pentru bunul nume al societăţii dar şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor acestor societăţi.
aceste cauze de excludere sunt o reminiscenţă a regimului juridic iniţial al societăţii în nume colectiv şi, parţial, în comandită simplă, ai căror asociaţi, respectiv comanditaţi, erau, obligatoriu, comercianţi; în aceste condiţii, este evident că un comerciant falit sau incapabil nu mai putea face parte din aceste societăţi, fără a le afecta reputaţia. în prezent, art. 29 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei arată că o cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată ori împotriva acestuia, pentru datoriile sale, va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită din care face parte, lată deci că, nici din această perspectivă, menţinerea acestei cauze de excludere nu se mai justifică, motiv pentru care, de lege ferenda, credem că îndepărtarea ei ar fi binevenită, menţinându-se, astfel, numai cauzele de excludere fundamentate pe culpa sau incapacitatea asociatului exclus.
(c) asociatului cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82. Este ipoteza care justifică natura sancţionatorie a măsurii excluderii întrucât îi pedepseşte pe aceiaşi asociaţi care şi-au încălcat obligaţiile statutare cu răspundere nelimitată.
Măsura este aplicabilă asociaţilor (în special celor comanditari) care, neavând calitatea de administratori ai societăţii, intervin, fără drept, în operaţiunile de administrare; atitudinea comanditarului care se face vinovat de un asemenea amestec îi atrage şi răspunderea faţă de terţi, nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la data operaţiunii încheiate de el.
De asemenea, utilizarea, de către aceiaşi asociaţi a capitalului social al societăţii, în folosul lor sau al altei persoane, fără consimţământul asociaţilor, se sancţionează cu excluderea. Pe lângă această sancţiune, aceşti asociaţi rămân obligaţi să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate (art. 80 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).
în fine, un alt motiv de excludere integrat acestei ipoteze este acela care priveşte exercitarea, de către aceşti asociaţi cu răspundere nelimitată, a unor acte de concurenţă neloială, în pofida interdicţiei stabilite de art. 82 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. în schimb, aşa cum a stabilit practica judiciară, nu constituie motiv de excludere a asociatului comanditar cerinţa acestuia de a consulta actele societăţii şi însuşirea de către acesta a unor bunuri ale persoanei juridice, întrucât aceste acte nu constituie amestec fără drept în administrarea societăţii, ci doar expresia unor grave neînţelegeri între asociaţi, situaţie care poate conduce la dizolvarea societăţii.61
d) asociatului administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora. Această situaţie de excludere priveşte numai pe asociaţii care au şi calitatea de administrator şi care, în exercitarea atribuţiilor lor sau în legătură cu acestea au comis o fraudă în dauna societăţii (printr-un concert fraudulos stabilit cu terţii) sau au folosit capitalul societăţii sau semnătura socială, în mod abuziv ori neîndreptăţit, în folosul lor sau al altora. Survenirea acestei situaţii implică încălcarea de către asociaţii-administratori, cu vinovăţie, a interdicţiilor legale sau statutare care le impun să lucreze în interesul societăţii şi să manifeste diligenţă, independenţă şi probitate în exercitarea atribuţiilor lor (art. 75-82 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale). O asemenea situaţie de excludere poate fi aceea în care asociatul administrator încalcă interdicţia stabilită de art. 197 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale potrivit căreia administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăti concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune. Ori de câte ori încălcarea acestei interdicţii poate fi considerată ca fraudând interesele societăţii, sancţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în sarcina administratorilor, li se adaugă sancţiunea excluderii asociatului administrator. în schimb, singur faptul de a fi asociat şi administrator la o societate având acelaşi obiect de activitate cu societatea care urmăreşte excluderea nu constituie o cauză de excludere.
Potrivit prevederilor art. 77 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, societatea în nume colectiv este administrată de unul sau mai mulţi administratori aleşi dintre asociaţi iar, conform dispoziţiilor art. 88 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, administraţia societăţii în comandită simplă este asigurată de unul sau mai mulţi asociaţi comanditaţi.
în practică, s-a decis că, în principiu, orice acţiune sau inacţiune intenţională cu caracter prejudiciant, săvârşită de asociatul administrator poate constitui fraudă în dauna societăţii, atunci când autorul faptelor delictuale a urmărit sau a acceptat un profit din activitatea sa delictuală.8) Astfel, renunţarea de către asociatul administrator la însuşi dreptul de creanţă pe care societatea îl avea faţă de debitoare - în condiţiile în care nu s-a realizat nicio compensare a eventualelor datorii reciproce dintre cele două societăţi - constituie o conduită care nu respectă coordonatele şi rigorile interesului societar şi reprezintă o faptă delictuală intenţionată, săvârşită în dauna societăţii, care, datorită calităţii sale de administrator, este sancţionată cu excluderea asociatului administrator.
Pe de altă parte, neglijenţa şi inabilitatea în afaceri nu pot fi considerate fraudă, atât timp cât acestor fapte le lipseşte elementul voliţional care să permită calificarea lor ca fiind acte de înşelăciune.
Tot astfel, excluderea unui asociat care are şi calitatea de administrator poate să survină numai atunci când acesta are o culpă exclusivă în prejudicierea societăţii şi nu una concurentă cu asociatul care solicită excluderea.
5. S-au purtat discuţii în doctrină cu privire la posibilitatea ca actul constitutiv să prevadă şi alte motive de excludere decât cele expres reglementate de lege.121 în fond, formularea de deschidere a textului art. 222 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale arată că „poate fi exclus" din societate asociatul care se face vinovat de faptele sau omisiunile enumerate de lege. Excluderea nu este deci o sancţiune care intervine automat, ci care este declanşată de voinţa asociaţilor sau a unuia dintre asociaţi. în consecinţă, dacă asociaţii pot decide când să excludă sau nu un asociat, având un drept de apreciere, in concreto, asupra gravităţii faptelor care justifică excluderea (reducând, astfel, situaţiile de excludere), de ce nu ar putea ei să adauge noi motive de excludere, cum ar fi, de exemplu, refuzul unui asociat de a participa la viaţa socială şi blocarea mecanismului decizional al organelor societăţii?
De-a lungul timpului, atât prin raportare la reglementarea iniţială a codului comercial cât şi la cea, modernă, a Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, jurisprudenţa a fost constantă în a considera că dispoziţiile privind excluderea sunt de strictă interpretare şi aplicare iar enumerarea cauzelor de excludere este limitativă, reglementată prin norme imperative; în aceste condiţii nu se pot adăuga alte situaţii peste cele prevăzute de lege, orice clauză prevăzută de părţi în acest sens fiind lovită de nulitate.
6. în anumite situaţii, sancţiunea excluderii se asociază şi cu răspunderea civilă sau penală a asociatului exclus. Astfel, în cazul realizării ipotezelor menţionate la lit. a), c) şi d) de mai sus, asociaţii vor răspunde şi pentru daunele cauzate societăţii, iar pentru faptele prevăzute la lit. c) şi d) de mai sus poate fi atrasă răspunderea lor penală, în condiţiile art. 272 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
7. O soluţie jurisprudenţială recentă pune în discuţie posibilitatea excluderii asociaţilor atunci când societatea comercială se află în lichidare. în acest sens, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis ca acţiunea în excluderea asociaţilor dintr-o societate comercială este inadmisibilă în situaţia în care societatea se află în lichidare judiciară (faliment), când nu se mai pune problema continuării activităţii societăţii, ci a lichidării bunurilor din patrimoniul acesteia, până la acoperirea creanţelor creditorilor.l4) Soluţia este corectă, întrucât procedura falimentului este marcată de dizolvarea societăţii şi finalizată prin lichidarea activului, realizarea pasivului, distribuţia rezultatului şi radierea societăţii din registrul comerţului, în condiţiile în care rolul asociaţilor este restrâns la valorificarea creanţelor lor reziduale.
în schimb, în ipoteza lichidării voluntare, opinia noastră este aceea că excluderea asociaţilor este posibilă, dar numai în măsura în care îşi păstrează aplicabilitatea prevederile art. 231 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale potrivit cărora, în caz de dizolvare a societăţii prin hotărâre a asociaţilor, aceştia vor putea reveni, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nici o repartiţie din activ. Cu alte cuvinte, atât timp cât lichidarea îşi păstrează caracterul reversibil iar societatea îşi poate continua existenţa, se menţin raţiunea şi interesul societăţii sau al asociaţilor de a obţine excluderea unuia sau altuia dintre asociaţi, în condiţiile art. 222 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
În aceast caz se creează o situație fără ieșire: acționarul deși radiat figurează în continuarea în registrul acționarilor unei societăți comerciale cu o valoare și o pondere din capitalul social dar
Citește mai mult
în realitate între aceste două entități nu se poate stabili nici un raport deoarece acționarul respectiv nu mai există.Dacă cineva mă poate ajuta în lrgătură cu acest aspect aștept răspuns. Mulțumesc.