Art. 236 Dizolvarea societăţilor

1. Numărul extrem de mare al societăţilor comerciale înregistrate după 199023) a condus şi la dezvoltarea unei problematici specifice, legate de o serie de neregularităţi survenite în viaţa acestora: dispariţia fizică a unor asociaţi sau membri ai organelor de conducere, fictivitatea sediului, încetarea, de facto, a activităţii societăţii, nedepunerea raportărilor financiare obligatorii, dezagregarea organică a societăţii şi altele asemenea.

De aceea, pentru a reacţiona în faţa abundenţei faptice a unor asemenea situaţii, legiuitorul a statuat o serie de cauze speciale de dizolvare, care fac

Citește mai mult

obiectul reglementării art. 237 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi anume:

a) Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni. O asemenea cauză de dizolvare urmăreşte să prevină acele situaţii în care societatea, privită ca entitate juridică, beneficiind de o organizare de sine stătătoare, s-a descompus, rămânând doar o formă lipsită de conţinut. Este cazul acelor societăţi în care organele statutare (consiliul de administraţie, consiliul de supraveghere sau directoratul)24* au fost, în fapt, descompletate sau desfiinţate şi care nu se mai pot reuni, din cauza revocării unor membri, a dispariţiei altora sau a refuzului lor de a mai participa la viaţa socială. Astfel cum este formulată, cauza presupune inexistenţa concomitentă a tuturor organelor statutare şi nu doar o descompletare.

b) Societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului. Această cauză de dizolvare reprezintă, în aceeaşi măsură, o sancţiune pentru societatea care nu îşi îndeplineşte obligaţiile profesionale prevăzute de lege în sarcina comercianţilor. Ca orice sancţiune, ea are şi un rol preventiv, urmărind a atrage atenţia societăţii asupra consecinţelor ignorării acestor obligaţii legale.

c) Societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută. Această cauză de dizolvare vizează îndepărtarea din mediul economic a aşa-numitelor societăţi fantomă, care mai au doar o existenţă scriptică, fie din cauză că activitatea lor a încetat, fie pentru că asociaţii nu mai pot fi contactaţi; această dizolvare-remediu urmăreşte să complinească lipsa de interes a asociaţilor sau imposibilitatea acestora de a se reuni pentru a decide dizolvarea societăţii. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară; starea de inactivitate temporară - o suspendare a funcţiunilor societăţii - trebuie anunţată organelor fiscale şi se va înscrie în registrul comerţului, pentru a fi adusă, astfel, la cunoştinţa terţilor. Această stare nu echivalează cu un moratoriu al îndeplinirii obligaţiilor asumate de societate; de aceea, înainte de a intra în această inactivitate temporară, societatea trebuie să încheie toate operaţiunile comerciale curente, să stingă sau să regularizeze orice creanţe ale terţilor, iar în perioada de inactivitate să nu mai desfăşoare nicio activitate comercială. Durata inactivităţii nu poate depăşi 3 ani de la data înregistrării ei în registrul comerţului.

d) Societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii. Inflaţia - uneori galopantă - care a caracterizat ultimul deceniu al secolului trecut, a condus la necesitatea reactualizării capitalului social minim al unor forme de societate comercială - societatea cu răspundere limitată, societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni. Nerespectarea de către societatea comercială a obligaţiei de a-şi reactualiza capitalul - prin completarea lui, până la minimul legal, într-un anumit termen de graţie acordat de legiuitor, conduce la dizolvarea societăţii.


Potrivit Sintezei statistice a datelor din registrul central al comerţului la data de 31.12.2005 în România erau înmatriculate 1.420.783 societăţi comerciale, iar la data de 31.12.2004 erau înmatriculate 1.263.408 societăţi comerciale; în conformitate cu Anuarul statistic 2005, la sfârşitul anului 2004 erau activi peste 900.000 de operatori economici. Chiar luând în calcul că din totalul acestor operatori economici majoritatea erau organizaţi ca societăţi comerciale, rezultă că din totalul societăţilor înmatriculate, mai puţin de 70% erau active şi cel puţin 400.000 societăţi nu desfăşurau nici o activitate.

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu mai foloseşte în niciun alt articol noţiunea de „organe statutare", dar din art 15320 rezultă că organele societăţii pe acţiuni ar fi consiliul de administraţie, consiliul de supraveghere şi directoratul.

2. în toate aceste cazuri, dizolvarea se pronunţă de tribunal, la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Hotărârea de dizolvare este supusă tuturor cerinţelor de publicitate şi se comunică direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru operare în evidenţele fiscale. Având în vedere că dizolvarea reglementată de acest articol urmăreşte asanarea mediul de afaceri şi eliminarea acelor operatori care nu sunt activi sau care activează cu încălcarea legii, este posibil ca, la cererea oficiului registrului comerţului să se pronunţe hotărâri de dizolvare pentru mai multe societăţi; în acest caz, publicitatea acestora se va face de o manieră simplificată, în forma unui tabel care va cuprinde principalele elemente de identificare ale societăţilor dizolvate.

Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii251. O copie a recursului se depune şi

251 Art. III clin Legea nr. 302/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale dispune astfel: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 237 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea pentru neîndeplinirea obligaţiei de majorare a capitalului social la limita legală de 25.000 euro, în echivalent lei, se înregistrează în registrul comerţului, se comunică pe cale electronică Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti şi Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi se afişează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul. (2) Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii judecătoreşti de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii prin afişare pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Societatea comercială împotriva căreia s-a dispus dizolvarea poate formula recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti, în condiţiile Codului de procedură civilă."

se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea societăţii dizolvate, în lipsa altor precizări, rezultă că recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre este atacată - tribunalul competent teritorial.

3. Articolul 237 alin. (6) arată că la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, societatea comercială intră în lichidare.26) Acest enunţ nu face decât să reia, într-o notă specifică, principiul enunţat de art. 233 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit căruia „dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării".

Unul dintre primele efecte ale deschiderii procedurii lichidării este numirea lichidatorilor (art. 252 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale). Atunci când asociaţii nu dau curs acestei obligaţii legale în termen de 3 luni de la deschiderea lichidării - ipoteză foarte probabilă, având în vedere numărul mare de societăţi dizolvate pentru că nu au organe statutare, asociaţii au dispărut, nu au sediul cunoscut sau nu şi-au majorat capitalul - judecătorul-delegat, la cererea oricărei persoane interesate va numi un lichidator autorizat - un practician în reorganizare şi lichidare înscris pe lista Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insol-venţă271. Această hotărâre de numire a lichidatorului se comunică celui numit, se publică pe pagina de internet a ONRC şi se afişează la sediul oficiului registrului comerţului în care este înregistrată societatea dizolvată.

în lipsa unei asemenea cereri adresate, în termenul legal, de persoanele interesate, societatea comercială va fi radiată din registrul comerţului, pe baza hotărârii jude-cătorului-delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea părţilor, conform dreptului comun.281

încheierea judecătorului-delegat de radiere a societăţii comerciale - punct final al existenţei acesteia - ar trebui să beneficieze de o maximă publicitate; într-adevăr, ea se înregistrează în registrul comerţului, se publică pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi se afişează la sediul oficiului registrului comerţului. De asemenea, ea se comunică societăţii comerciale la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti. în mod inexplicabil, ea nu se publică şi în Monitorul Oficial, deşi este cel puţin la fel de importantă, ca semnificaţie juridică, cu hotărârea de dizolvare.

4. în fine, ca punct terminal al reglementării dizolvării, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte că în cazul în care radierea societăţii comerciale s-a făcut fără lichidare, în condiţiile descrise mai sus, bunurile rămase din patrimoniul acesteia revin acţionarilor.

Lăsând deoparte trimiterea neglijentă la „acţionari"(ca şi cum reglementarea i-ar privi numai pe aceştia), trebuie să urmărim raţionamentul legiuitorului şi să deducem că acesta nu limitează, astfel, dreptul creditorilor societăţii de a îşi urmări creanţele asupra succesorilor societăţii, şi anume asociaţii care dobândesc bunurile rămase de pe urma defunctei societăţi.

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale utilizează, în mod repetat, în acest articol, noţiunea de persoană juridică în loc de aceea, adecvată, de societate comercială. Noţiunea este confuzivă, în acest context, întrucât Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează doar dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale şi nu şi a altor persoane juridice înregistrate în registrul comerţului.

Potrivit prevederilor art. 62 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă (M. Of. nr. 944 din 22 noiembrie 2006), evidenţa acestor practicieni este organizată sub forma Tabloului practicienilor în insolvenţă, numit Tabloul UNPIR.

O altă inadvertenţă de text - societatea „se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului"-potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, din oficiu înseamnă „în mod automat, în conformitate cu o dispoziţie dată de o autoritate (şi nu la cererea cuiva)".