Art. 255 Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 255
(1) În afară de puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) să stea în judecată în numele societăţii;
b) să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare;
c) să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii;
d) să facă tranzacţii;
e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii.
f) să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare.
(2) În lipsa unor dispoziţii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire, lichidatorii nu pot să constituie ipoteci asupra bunurilor societăţii, dacă nu sunt autorizaţi de instanţă.
(3) Lichidatorii care întreprind noi operaţiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 254 Dispoziţii generale | Art. 256 Dispoziţii generale → |
|---|
1. Articolul 255 alin. (1), lit. a)-f) enumeră principalele puteri pe care le pot exercita lichidatorii numiţi de asociaţi sau de către instanţa de judecată, în afara celor care le pot fi conferite prin hotărârea de numire, cu cvorumul şi cu majoritatea impusă de lege.
Din examinarea conţinutului fiecăreia dintre ele rezultă că lichidatorul este un mandatar special având atât un mandat legal cât şi unul convenţional al cărui obiect şi întindere este suficient de mare încât să-i permită să efectueze atât acte de
Citește mai mult
dispoziţie cât şi de administrare, însă toate aceste categorii de acte trebuie să fie îndreptate spre scopul principal şi final al lichidării.II. Incapacităţile speciale şi relative la care sunt supuşi lichidatorii
2. In deplină consonanţă cu limitele mai sus arătate, deşi puterile lichidatorilor sunt considerabile, acestora nu le este îngăduit de lege, dacă o astfel de îngăduinţă nu le-a fost acordată prin actul constitutiv ori printr-o hotărâre a asociaţilor, să instituie ipoteci asupra bunurilor societăţii, cu toate că li se îngăduie să contracteze împrumuturi pentru procurarea sumelor necesare operaţiunilor de lichidare. Totuşi, dacă lichidatorii vor fi nevoiţi să instituie o ipotecă asupra unor bunuri ale societăţii, vor putea face o astfel de operaţiune doar cu autorizarea instanţei de judecată, în baza unei cereri adresate în cadrul procedurii necontencioase reglementate de Cartea lll-a Codului de procedură civilă. în lipsa unei astfel de încuviinţări, ipoteca constituită va fi anulabilă, întrucât ceea ce se apără printr-o astfel de incapacitate relativă de a contracta este un interes personal sau de grup al asociaţilor (alin. (2)].
Modificările şi completările prevederilor literelor a), c) şi e) ale art. 255 au fost introduse în structura acestui articol prin prevederile punctului 63 al art. I din O.U.G. nr. 82/2007, aprobată prin Legea nr. 88/2009, din nevoia de asigura acurateţea juridică a termenilor impusă de materia reglementată, astfel încât, acele modificări şi completări sunt binevenite, în aprecierea noastră. Anterior acestei modificări, aceste litere aveau următorul conţinut: ,,a) să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării;!...\; c) să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc; /.../; e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanţă".
III. Atragerea răspunderii personale şi solidare a lichidatorilor, cu societatea în lichidare
3. Aşa cum am arătat într-unul din comentariile anterioare, lichidatorii care vor încheia acte juridice care nu sunt necesare lichidării, de genul unor noi operaţiuni comerciale permise de obiectul statutar de activitate, în cazul în care societatea în lichidare nu le va putea finaliza din lipsă de resurse, vor răspunde personal, ca şi când le-ar fi încheiat în nume şi pe socoteala proprie. Este posibilă şi o răspundere solidară cu societatea în lichidare fără ca lichidatorul să poată invoca beneficiul de discuţiune.