Art. 283 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
Art. 283
(1) Societăţile comerciale, organizate în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, privatizate sau care se vor privatiza, pot funcţiona numai pe bază de statut.
(2) Modificând, în condiţiile legii, statutul, asociaţii îl pot denumi act constitutiv, fără ca prin aceasta să ia naştere o societate comercială nouă.
(3) La societăţile existente, asociaţii pot modifica actul constitutiv, prevăzând în el documentele la care aceştia urmează să aibă acces, în sensul art. 8 lit. i).
(4) Societăţile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat pot funcţiona cu orice număr de asociaţi.
| ← Art. 282 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... | Art. 284 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... → |
|---|
Prima problemă, în
Citește mai mult
ordinea reglementării, se referă la denumirea şi regimul juridic al actului constitutiv al unor astfel de societăţi comerciale iar cea de a doua la numărul minim de asociaţi cu care pot funcţiona acest tip de societăţi.Referitor la prima problemă, alineatul (1) prevede că societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 chiar dacă se vor privatiza, în baza unor legi speciale, vor putea funcţiona în baza unui act constitutiv numit statut. Aşadar, chiar dacă la constituire astfel de societăţi aveau un singur acţionar sau asociat - Statul român - situaţie firească, de altfel, care justifică pe deplin natura de act unilateral al actului constitutiv, privatizarea lor ulterioară, prin oricare din metodele avute în vedere de legislaţia specială (Legea nr. 58/1881, O.U.G. nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999, Legea nr. 137/2002 etc.) nu atrage obligaţia de a adopta şi un contract societate care, alături de statutul iniţial, să formeze cele două componente ale actului constitutiv de care face vorbire Legea nr. 31/1990 [a se vedea prevederile alin. (2)]. Un astfel de act constitutiv, cum este statutul, chiar dacă ar fi fost modificat ulterior privatizării şi i s-ar fi atribuit denumirea de act constitutiv, nu ar putea să aibă efectul juridic al naşterii unei noi societăţi comerciale. Această stipulaţie a alin. (2) al art. 283 are o utilitate şi finalitate discutabilă, având menirea, după părerea mea, de a înlătura diverse controverse şi soluţii contradictorii ale unor instanţe de judecată, în concepţia cărora, în urma procesului de privatizare, astfel cum acesta era/este reglementat de lege, teoretic şi practic, se naşte o nouă societate comercială, fiind necesară adoptarea unui nou act constitutiv având două componente: contract şi statut. în fapt însă, aşa cum se desprinde din studierea practicii societăţilor comerciale privatizate, cele mai multe dintre ele au proceda-t la adoptarea unui nou act constitutiv, fie sub forma înscrisului unic, dar având două componente strâns legate unele de altele: contract şi statut. Asociaţii ori acţionarii unor astfel de societăţi au plecat în justificarea opţiunii lor de la prevederile art. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale potrivit cărora, cu excepţia societăţii comerciale în care părţile sociale aparţin unei singure persoane şi a societăţii în nume colectiv şi în comandită simplă, celelalte forme de societăţi se înfiinţează pe bază de contract şi de statut. Alte societăţi privatizate au adoptat un act constitutiv, redactat ca un înscris unic, fără a se putea face distincţia între clauzele aferente unui contract de societate şi cele ale statului, având ca fundament constatarea că prevederile art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care reglementează conţinutul minimal şi obligatoriu al actului constitutiv al diverselor forme de societăţi comerciale, nu fac distincţie între clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate şi cele pe care trebuie să le cuprindă statutul. Facem precizarea că, statutul, ca parte componentă a actului constitutiv, alături de contract, este un act juridic bi sau multilateral, dar completator şi dezvoltător al contractului de societate, având un caracter accesoriu acestuia.
în fine, alte societăţi privatizate au modificat şi completat statutul adoptat la înfiinţare, prin actul administrativ de aprobare a transformării din întreprindere de stat în societate comercială.
Desigur, prin prisma exigenţelor legale, fiecare dintre cei enumeraţi au procedat în conformitate cu opţiunile pe care le îngăduia legea la momentul la care au luat decizia cu privire la actul constitutiv.
soluţia corectă şi unitară, din punct de vedere principial, ar fi trebuit să fie aceea a obligativităţii adoptării şi a unui contract de societate, expresie elocventă a caracterului contractual al societăţii comerciale privatizate, societate care în urma transferului de proprietate asupra acţiunilor de la stat la particulari, persoane juridice şi/sau fizice, şi-a schimbat radical regimul juridic, chiar dacă art. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede că societatea în nume colectiv şi cea în comandită simplă se constituie numai prin contract de societate iar cea cu răspundere limitată şi pe acţiuni ori în comandită pe acţiuni se constituie prin contract şi prin statut. Soluţia pe care o susţinem - prin prisma prevederilor Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale - este bazată pe faptul că doar societatea cu răspundere limitată la care părţile sociale aparţin unei singure persoane este înfiinţată exclusiv prin statut, ca act unilateral apt să dea naştere unei societăţi comerciale, orice altă formă sau tip de societate care are cel puţin doi asociaţi/acţionari fiind necesar şi logic să aibă la baza raporturilor societare un act juridic bi sau multilateral numit contract de societate.
2. în ceea ce priveşte prevederile alineatului (3), prin raportare la modificările şi completările operate asupra Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006, se dovedesc a fi fără obiect în prezent, întrucât actuala reglementare a art. 8, litera i) nu mai face referire şi la categoriile de documente la care se poate conveni - prin actul constitutiv - că acţionarii pot să aibă acces, dispoziţia în acest sens fiind abrogată prin legea menţionată. Aşa fiind, la ora actuală acţionarii/asociaţii unei societăţi comerciale privatizate au dreptul să prevadă prin actul constitutiv categoriile de documente ale societăţii la care pot aceştia pot avea acces, dar fără să existe o obligaţie legală, în acest scop.
3. în fine, alineatul (4) al art. 283 instituie, reglementând cea de a doua problemă supusă analizei noastre, o regulă care poate fi explicată, cu uşurinţă, în cazul societăţilor comerciale cu capital integral de stat dar ea devine de neexplicat în cazul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. Astfel, dacă la constituirea sa o societate cu capital integral de stat sau care este deţinut de o unitate administrativ- teritorială, cum se întâmplă în situaţia transformării unor regii autonome de interes local în societăţi comerciale (a se vedea, spre exemplu, prevederile O.U.G. nr. 30/2006, cu modificările şi completările ulterioare) după caz, prin specificul său, va putea avea doar un asociat sau acţionar unic, prin derogare de la regula care este în vigoare în prezent potrivit căreia o societate pe acţiuni trebuie să aibă cel puţin 2 acţionari sau cel puţin 5, cum era stabilit anterior Legii nr. 441/2006. Consecinţa reducerii numărului minim legal de acţionari pentru o perioadă mai lungă de 9 luni este, potrivit art. 10 alin. (3), coroborat cu art. 228, lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dizolvarea societăţii.
în cazul unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, prin natura lucrurilor şi forţa împrejurărilor, societatea va avea cel puţin 2 acţionari, respectiv statul şi orice alt acţionar persoană fizică sau juridică, după caz. Aşa fiind, în prezent, ţinând seama de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, normele ipotezei a doua a alineatului (4) al art. 283, sunt fără sens pentru că ar fi fost necesară o corelare a acestora cu noile dispoziţii legale privind numărul minim de acţionari pe care-l poate avea o societate pe acţiuni.