Art. 279 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
Art. 279
(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă acţionarul sau deţinătorul de obligaţiuni care:
a) trece acţiunile sau obligaţiunile sale pe numele altor persoane, în scopul formării unei majorităţi în adunarea generală, în detrimentul altor acţionari ori deţinători de obligaţiuni;
b) votează în adunări generale, în situaţia prevăzută la lit. a), ca proprietar de acţiuni sau de obligaţiuni care în realitate nu îi aparţin;
c) în schimbul unui folos material necuvenit, se obligă să voteze într-un anumit sens în adunarea generală sau să nu ia parte la vot.
(2) Determinarea unui acţionar sau a unui deţinător de obligaţiuni ca, în schimbul unui folos material necuvenit, să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 278 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... | Art. 280 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... → |
|---|
1. Articolul 279, prin cele două alineate ale sale, incriminează şi pedepseşte o serie de acte şi fapte comisive, având ca obiect şi ca scop dreptul de vot, drept pe care-l
conferă acţiunile sau obligaţiunile, precum şi modul în care trebuie să voteze deţinătorii acestora.
Obiectul juridic special al infracţiunii - în fapt şi în drept, mai multe infracţiuni aşa după cum va rezulta din comentariile pe care le vom face - reglementate de alineatul (1) îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc între acţionari şi/sau obligatari şi
Citește mai mult
societăţile emitente, în special cele privind modul în care se poate exercita dreptul de vot conferit de deţinerile de valori emise de o societate comercială pe acţiuni.2. Alineatul (1) vizează ca subiect activ al modalităţilor de săvârşire a infracţiunii reglementate de punctele 1-3 doar persoana fizică care are calitatea de acţionar ori de obligatar al unei anumite societăţi comerciale pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni şi care, fie în baza unui acord simulatoriu încheiat cu un terţ îi transferă fictiv acţiunile ori obligaţiunile cu un scop special, dar ilicit şi fraudulos (a se vedea punctul 1) fie votează în felul dorit de adevăratul proprietar, în baza unor astfel de titluri de credit (a se vedea punctul 2), fie se lasă corupt de către un alt acţionar sau obligatar sau de către un terţ şi votează în sensul dorit de acele persoane, în schimbul unor valori materiale pe care le primeşte (a se vedea punctul 3). Deci, în toate situaţiile avute în vedere de punctele 1-3, subiectul activ trebuie să fie unul calificat.
Subiectul pasiv al infracţiunilor reglementate de alineatul (1) este reprezentat de unul sau mai mulţi acţionari ori obligatari, posibil, chiar şi societatea emitentă în detrimentul cărora s-au efectuat actele juridice fictive şi frauduloase ori s-a exercitat dreptul de vot într-un anume mod.
3. Latura obiectivă a celor 3 infracţiuni reglementate de alineatul (1) al art. 279 este compusă din diverse acte şi fapte comisive, fiecare din ele având un scop special urmărit de autori.
Sub aspect subiectiv, fiecare dintre infracţiunile pe care le analizăm se poate săvârşi doar cu intenţie directă, calificată prin scopul special urmărit de făptuitori.
4. Pedeapsa care se poate aplica pentru săvârşirea fiecăreia dintre infracţiunile enunţate de punctele 1-3 poate varia între 3 luni şi 3 ani de închisoare, alternativ cu amenda penală corespunzătoare conform prevederilor art. 63, alin. (3), teza ultimă C. pen.
5. Referitor la infracţiunea reglementată de punctul 1 al alineatului (1), elementul material cel mai caracteristic este actul juridic simulat, prin fictivitatea actului aparent, prin care acţionarul ori obligatarul real, pentru a-şi atinge scopul ocult şi fraudulos, încheie cu un terţ - în baza unui acord simulatoriu - un act juridic translativ de proprietate, principial, apt să opereze transferul dreptului de proprietate de la titular la acel terţ, în condiţiile Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Un asemenea act va fi dublat, concomitent ori anterior, printr-un alt act juridic, real dar deghizat, prin care se consacră şi recunoaşte faptul că dreptul de proprietate nu a fost transmis în realitate, scopul unei astfel de operaţiuni fiind acela de a permite terţului proprietar fictiv să voteze în sensul dorit de adevăratul proprietar, persoană care nu ar avea dreptul să voteze făţiş, în acel mod, fie datorită calităţii sale deţinute în societate, fie datorită unui conflict de interese între el şi societatea respectivă, spre exemplu.
Suntem, aşadar, în ipoteza punctului 1 al alineatului (1) al art. 279, într-un caz clasic de simulaţie realizată prin fictivitatea actului juridic ostensibil, simulaţie care însă este una ilicită, pentru motivul cauzei ilicite a actelor juridice care se încheie în scopul realizării ei, din moment ce o astfel de operaţiune este sancţionată penal. Aşa fiind, atât actul public cât şi cel ocult sunt nule absolut.
în cazul acestei infracţiuni votul terţului proprietar fictiv de acţiuni sau deţinător fictiv de obligaţiuni ar trebui să se exercite fie în AGA, fie în adunările generale speciale ale deţinătorilor de obligaţiuni, după caz. Pentru a putea vota, în sensul dorit, de către acţionarul ori obligatarul adevărat, este necesar ca actul juridic fictiv şi public să fie înregistrat în registrul acţionarilor, în condiţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi/sau cele ale legislaţiei speciale privind tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni pe pieţe reglementate.
Această infracţiune, prin scopul special urmărit - formarea unei majorităţi favorabile, dar frauduloase, acţionarului/obligatarului adevărat - este una de rezultat, ea neputând exista decât dacă se realizează într-o anumită AGA ori adunare specială a deţinătorilor de obligaţiuni majoritatea dorită de către infractor.
Vinovăţia care trebuie să fie caracteristică laturii subiective a unei astfel de infracţiuni îmbracă forma intenţiei directe şi calificate prin scopul urmărit de făptuitor.
6. Infracţiunea reglementată de punctul 2 are o legătură existenţială cu infracţiunea analizată anterior, ea neputând fi săvârşită decât dacă este făptuită, mai întâi, infracţiunea prevăzută de punctul 1.
Prin reglementarea unei astfel de infracţiuni, legiuitorul a urmărit să sancţioneze penal şi pe terţul parte la acordul simulatoriu şi la actele juridice reale şi fictive care se încheie pentru a se realiza majoritatea urmărită de adevăratul proprietar. între infracţiunea reglementată de punctul 1 şi cea reglementată de punctul 2 există, deci, o strânsă conexitate, astfel încât, este de dorit ca să fie descoperite, urmărite şi judecate împreună. De altfel, în cazul infracţiunii prevăzute de punctul 1, terţul ori terţii care acceptă calitatea fictivă de acţionar ori deţinător de obligaţiuni au calitatea de participanţi la săvârşirea infracţiunii respective, în calitate de complice. Se poate susţine, cu deplină îndreptăţire, că între infracţiunea prevăzută la punctul 1 şi cea de la punctul 2 există o legătură de la mijloc la scop.
Chiar şi adevăratul acţionar ori deţinător de obligaţiuni, în cazul infracţiunii prevăzute de punctul doi, credem că ar putea fi tras la răspundere penală în calitate de participant, ca instigator, la săvârşirea infracţiunii menţionate.
Şi această infracţiune este una de rezultat pentru că numai dacă terţul participant la acordul simulatoriu va vota efectiv, în AGA ori în adunările speciale, în baza acţiunilor şi/sau obligaţiunilor primite fictiv, se poate considera infracţiunea săvârşită.
Fapta incriminată de punctul 2 al alineatului (2), pentru a fi calificată ca infracţiune, trebuie să fie săvârşită doar cu intenţie directă, atât timp cât terţul proprietar ori deţinător fictiv cunoaşte şi doreşte atingerea scopul urmărit de adevăratul proprietar.
7. Infracţiunea reglementată de punctul 3 poate fi calificată, din punct de vedere penal şi sociologic, ca o infracţiune de corupţie, mai exact de corupere a unui acţionar sau deţinător de obligaţiuni care, în consideraţia sumelor de bani promise ori primite efectiv şi/ sau a altor avantaje materiale, acceptă să se oblige să voteze sau să nu participe al vot în AGA ori în adunarea specială, nu în conformitate cu interesul prioritar al societăţii ori cu interesele legitime ale majorităţii ci potrivit interesului - de presupus
a fi fraudulos - al corupătorului, persoană fizică sau juridică care, la rândul său, poate fi acţionar ori deţinător de obligaţiuni emise de acea societate comercială la care are una dintre aceste calităţi cel care a fost corupt.
Practic, prin săvârşirea unei astfel de infracţiuni, se poate realiza o convenţie ilicită şi frauduloasă, prin obiectul şi cauza sa, privind exercitarea votului într-un anumit mod, dar fraudulos. Pe această cale se încalcă libertatea exercitării dreptului de vot şi se poate ajunge la deturnarea voinţei societare fireşti în direcţia dorită de corupător.
Fapta incriminată de prevederile punctului 3 este, doar una de pericol şi nu de rezultat, pentru că legea nu cere ca cel corupt să şi voteze sau să se abţină de la vot efectiv, fiind suficient să se facă dovada existenţei înţelegerii infracţionale.
Ni se pare inutilă şi nejustificată, din punct de vedere principial, expresia cu care începe enunţul, punctului 3: „în cazurile nepermise de lege (...)", întrucât, în niciun caz nu ar trebui considerată licită primirea de bani sau alte avantaje în scopul asumării angajamentului de a vota într-un anumit fel sau de nu participa vot, oricare aceste angajamente fiind luate cu scopul de a sprijini îndeplinirea unui anumit obiectiv al celui care oferă sumele de bani ori alte avantaje materiale.
Săvârşirea faptei incriminate de punctul 3 presupune, în mod necesar, intenţia directă.
II. Coruperea acţionarilor cu privire la exercitarea dreptului de vot în adunările generale ale acţionarilor
8. Alineatul (2) al art. 279 reglementează ca infracţiune fapta comisivă a oricărei persoane, acţionar şi/sau deţinător de acţiuni ori obligaţiuni sau neavând niciuna dintre aceste calităţi, de a determina pe un acţionar sau deţinător de obligaţiuni, prin corupere, să voteze într-un anumit sens în adunările generale aferente fiecărei calităţi în parte sau să nu participe la vot (această ultimă alternativă, trebuie înţeleasă fie ca neparticipare la o anumită adunare generală, fie participarea şi abţinerea de la vot). Practic, prin incriminarea unei astfel de fapte ca infracţiune se urmăreşte sancţionarea penală şi a corupătorului, în mod asemănător infracţiunii de dare de mită prevăzută de Codul penal.
Infracţiunea reglementată de alineatul (2) nu poate exista, decât dacă se săvârşeşte concomitent şi infracţiunea prevăzută de punctul 3 al alineatului (1) al art. 279, această din urmă infracţiune fiind o condiţie-premisă necesară pentru existenţa primei infracţiuni. Aşa fiind, se poate afirma că există o legătură de strânsă conexitate între cele două infracţiuni, similară cu cea care am semnalat-o cu prilejul examinării infracţiunilor prevăzute de punctele 1 şi 2 ale alin. (1) fapt pentru care este de dorit şi în acest caz ca depistarea, cercetarea şi judecarea faptelor incriminate de punctul 3 a alin. (1) şi alineatul (2) să se facă împreună, pentru a se realiza o corectă stabilire a faptelor şi individualizare a sancţiunilor care trebuie să se aplice. Legătura dintre cele două categorii de infracţiuni este una de la mijloc la scop, ca şi în cazul semnalat anterior.
9. Obiectul juridic special al acestei infracţiuni are în vedere relaţiile sociale ce se stabilesc între acţionari/obligatari şi între aceştia şi societatea comercială emitentă, privind libertatea şi corectitudinea exercitării dreptului de vot în adunările generale, ca drept fundamental izvorât din calitatea de acţionar ori de deţinător de obligaţiuni.
10. Subiectul activ care poate săvârşi infracţiunea prevăzută de alineatul (2) poate fi orice persoană fizică, chiar clacă aceasta va acţiona în numele şi pe socoteala unei persoane juridice, indiferent că are sau nu calitatea de acţionar ori deţinător de obligaţiuni, după caz.
Subiectul pasiv al infracţiunii pe care o comentăm poate fi oricare alt acţionar sau obligatar care-şi va vedea nesocotite ori încălcate interesele sale legitime precum şi societatea comercială pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni ale cărei interese prioritare vor fi încălcate prin votul fraudulos a celor care s-au corupt într-un astfel de scop.
11. Latura obiectivă are ca şi componentă esenţială acţiunea de determinare, de convingere a acţionarului ori a obligatarului vizat de a primi banii sau avantajele promise de corupător şi de a-şi asuma angajamentul clar de a vota în modul dorit ori de a nu vota într-o anumită adunare generală sau specială.
Sub aspect subiectiv, fapta care constituie infracţiunea prevăzută de alineatul (2) se poate săvârşi doar cu intenţie directă şi calificată, datorită scopului special urmărit de corupător.
12. Sancţiunea care se va putea aplica făptuitorilor destul de severă, de altfel, deşi închisoarea prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii penale aplicabile în condiţiile corespunzătoare ale art. 63 alin. (3) C. pen. este identică cu cea prevăzută pentru infracţiunile reglementate de punctele 1-3 ale alin. (1) al art. 279., adică închisoare de la 3 luni la 3 ani.