Art. 280 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni
Art. 280
Abrogat.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial 757/2012;
Art. 2801
Transmiterea fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii unei infracţiuni sau al sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial 757/2012;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Art. 2802
Abrogat.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial 757/2012;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Art. 2803
Folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi radiate, în scopul producerii de consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial 757/2012;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 279 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... | Art. 281 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în... → |
|---|
"[...]se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, în sensul de a se lămuri dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale, atunci când pentru infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, de la care s-a sustras inculpatul prin vânzarea părţilor sociale, a intervenit dezincriminarea, ca efect al Deciziei
Citește mai mult
Curţii Constituţionale nr. 363 din 7.05.2015”.Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, în ipoteza în care infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, de la care s-a sustras inculpatul prin transmiterea fictivă a părţilor sociale, a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile de tipicitate pentru reţinerea acestei infracţiuni.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală."
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-930-2016/decizie-iccj-18-2016-transmitere-fictiva-parti-sociala
1. Această infracţiune a fost introdusă în structura Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006 cu intenţia legiuitorului de a sancţiona penal şi reprima prin mijloace penale, fapte de o gravitate deosebită, similare înşelăciunii precum şi falsului şi uzului de fals.
Obiectul juridic special acestei infracţiuni are în vedere relaţiile sociale care se stabilesc între persoanele fizice şi cele juridice, având calitatea de comercianţi ori de administratori şi/sau de reprezentanţi legali, pe de o parte, şi autorităţile şi instituţiile publice precum şi diverse
Citește mai mult
alte persoane juridice şi juridice, pe altă parte, relaţii care privesc concordanţa dintre actele (înscrisurile) care atestă calitatea de comerciant persoană juridică a unei anumite entităţi şi situaţia juridică reală a respectivelor subiecte de drept. Sau altfel spus, prin săvârşirea unor fapte de genul celor incriminate prin această infracţiune se aduce atingere încrederii publice în realitatea şi legalitatea actelor juridice, atât ca manifestări de voinţă ale asociaţilor, manifestări emise în scopul de a produce efecte juridice, cât ca şi înscrisuri emise de către instituţia publică însărcinată de lege cu înmatricularea şi evidenţa comercianţilor persoane juridice sau juridice.2. Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană fizică care, arogându-şi calitatea de administrator, director ori reprezentant legal, va utiliza cu intenţia de a produce anumite efecte juridice pentru sine, cum ar fi încheierea de contracte, emiterea de efecte de comerţ, contractarea de credite, un certificat de înmatriculare emis către registrul comerţului, spre exemplu, cu toate că la momentul utilizării lui societatea titulară a acelui certificat va fi fost radiată din registrul comerţului în care a fost înmatriculată, spre exemplu, pentru motivul că nu îndeplinea condiţiile impuse de lege pentru a mai deţine calitatea de comerciant persoană juridică, fie pentru că nu şi-a majorat capitalul social până la nivelul minim prevăzut de lege, fie pentru că nu şi-a preschimbat certificatul de înmatriculare în termenul legal etc.
O altă ipoteză în care o persoană fizică va putea săvârşi infracţiunea pe care o analizăm este aceea în care făptuitorul va utiliza actele unei societăţi comerciale înmatriculate în baza unui act constitutiv fals, fie că ea a fost cea care a determinat înmatricularea respectivei societăţi, săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 2802, fie că este o alta, dar care trebuie să cunoască împrejurarea că actul constitutiv al aceleiaşi societăţi a fost fals şi, în astfel de condiţii, s-a obţinut înmatricularea ei.
De altfel, între infracţiunea reglementată de art. 2802 şi cea pe care o realizăm, în special, atunci când cel care a determinat înmatricularea unei societăţi în baza unui act fals este una şi aceeaşi persoană cu cea care şi utilizează actele unei astfel de societăţi în scopul de produce efecte juridice există o legătură de la mijloc la scop, împrejurare care ar pune în discuţie existenţa unui eventual concurs real între cele două categorii de infracţiuni, cu consecinţele de rigoare sub aspectul cuantumului pedepsei care se va putea aplica în astfel de situaţii.
Subiect pasiv al infracţiunii reglementate de art. 2803 poate fi orice persoană fizică sau juridică care devine victima activităţii de inducere în eroare cu privire la adevărata stare de lucruri privind societatea comercială în cauză precum şi autorităţile publice din domeniul fiscal ori al registrului comerţului sau din alte domenii etc.
3. Latura obiectivă poate avea în structura sa două tipuri de fapte comisive, fiecare dintre ele deopotrivă de grave şi de caracterizante pentru existenţa unui astfel de acţiuni. Prima, în ordinea reglementării, are în vedere utilizarea actelor de legitimare aparţinând unei societăţi care anterior era radiată din registrul comerţului pentru că a nu îndeplinit cerinţele legale pentru a mai exista ca şi comerciant persoană juridică, cel care le utilizează ştiind (cunoscând) această împrejurare. Aşadar, printr-o astfel de faptă, autorul urmăreşte să-i inducă în eroare pe cei cu care vine în contact şi cărora le prezintă unele înscrisuri, cel mai probabil un certificat de înmatriculareAnregistrare, ca fiind valabile, când în realitate ele nu sunt în concordanţă cu situaţia reală a respectivei societăţi, care nu mai există ca persoană juridică, fiind radiată pentru anumite cauze precis reglementate de lege.
Scopul unei astfel de utilizări de acte ale unei societăţi radiate este unul special şi vizează producerea anumitor efecte juridice urmărite de făptuitor cum ar fi, spre exemplu, achiziţionarea unei anumite cantităţi de marfă, a cărei plată va fi „garantată" printr-un bilet la ordin sau printr-un cec, cel mai probabil fără acoperire.
această infracţiune este una de rezultat şi nu de pericol pentru că legiuitorul are în vedere atingerea de către infractor a unui scop special: producerea anumitor efecte juridice. în lipsa acelor efecte juridice infracţiunea nu ar putea exista cu atât mai mult cu cât tentativa la săvârşirea unei astfel de fapte nu este incriminată.
Cea de a doua modalitate în care poate fi săvârşită infracţiunea pe care o comentăm, aşa după cum am arătat deja, are în vedere situaţia în care o anumită persoană fizică, arogându-şi anumite funcţii sau calităţi, va utiliza cu intenţie actele de legitimare ale unei societăţi comerciale care a fost înmatriculată în baza unui act constitutiv fals, indiferent dacă că autorul infracţiunii reglementate de art. 2803 este identic sau nu cu cel care a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 2802. Dacă autorul celor două categorii de infracţiuni este una şi aceeaşi persoană, aceasta le va putea săvârşi pe fiecare dintre ele în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împrejurare specifică concursului de infracţiuni.
Sub aspectul laturii subiective, faţă de claritatea textului art. 280*, care prevede că modalităţile de săvârşire a infracţiunii trebuie utilizate cu ştiinţă, adică cu intenţie directă.
4. Sancţiunea care se poate aplica autorilor acestor fapte penale este severă, în concordanţă cu gravitatea, modalitatea şi vinovăţia cu care pot fi săvârşite, fiind cuprinsă între 2 şi 8 ani, limita maximă care ar putea sporită în cazul în care se vor reţine elementele unui concurs de infracţiuni sau diverse alte cauze de agravare a răspunderii penale.
1. Infracţiunea reglementată de art. 280^2 a fost introdusă în structura Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006 constatându-se şi reţinându-se, probabil, în practica oficiilor registrului comerţului, cazuri de acte constitutive false, în temeiul cărora s-au constituit şi înmatriculat diverse forme de societăţi comerciale.
Una dintre problemele principiale care se poate pune în astfel de situaţii este aceea de a şti dacă o societatea comercială „constituită" şi înmatriculată în baza unui act fals, există sau este una fictivă. întrebarea ni se pare
Citește mai mult
legitimă, întrucât printre cauzele de declarare a nulităţii unei societăţi comerciale înmatriculate în registrul comerţului, enumerate de art. 56 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu figurează şi actul constitutiv fals ci doar lipsa actului constitutiv. Am susţinut23) şi susţinem în continuare că lipsa actului constitutiv trebuie înţeleasă ca lipsa acestuia ca negotium nu ca instrumentum, adică lipsa oricărei manifestări de voinţă care să dea naştere acelui act juridic. Or, dacă un act juridic nu există ca negotium iure, un înscris prin care se pretinde că există în realitate acel act juridic, ca expresie a unei manifestări de voinţă reale, este un act fals, atribut care are ca şi consecinţă logică şi juridică lipsa lui.Dacă nu declararea nulităţii societăţii va fi cauza radierii din registrul comerţului a unei societăţi comerciale înmatriculate în baza unui act constitutiv fals, care va trebui să fie cauza radierii în astfel de situaţii? Inexistenţa societăţii? Sau altă cauză? Dacă acceptăm ideea că o societate comercială înmatriculată în baza unui act fals este o societate comercială nulă, pentru motivul prevăzut de art. 56, pct. a) teza I (lipseşte actul constitutiv) prin hotărârea penală prin care va fi condamnat cel care a determinat înmatricularea societăţii în baza unui act constitutiv fals nu ar putea fi, declarată şi nulitatea societăţii, cu consecinţa dizolvării şi a intrării ei în lichidare, întrucât chiar şi în astfel de situaţii, conform art. 56 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, competenţa exclusivă de a declara nulitatea şi dizolvarea unor astfel de societăţi revine tribunalului de la sediul acelei societăţi. O hotărâre penală de acest tip ar putea constitui însă temei pentru admiterea acţiunii în declararea nulităţii societătii în cauză.
2. Subiect activ al acestei infracţiuni va putea fi orice persoană fizică care atribuindu-şi calitatea de fondator, administrator ori reprezentant legal ori convenţional al societăţii fictive sau de asociat/acţionar, după caz, deci, de persoană care potrivit LRC ori Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale are dreptul şi chiar obligaţia de a cere înmatricularea, ştiind că actul constitutiv prezentat este fals, va formula şi semna cererea de înmatriculare, determinând, în acest mod pe judecătorul-delegat să emită necesara încheiere de înmatriculare.
Subiect pasiv al acestei infracţiuni va fi, după aprecierea noastră, statul, prin autorităţile implicate în operaţiunile de înmatriculare a societăţilor comerciale precum şi terţii care vor putea fi induşi în eroare prin crearea, cu intenţie, a unei aparenţe neconforme cu realitatea.
3. Obiectul juridic special al acestei fapte penale îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc în procesul de întocmire a actelor constitutive ale societăţilor comerciale şi de înmatriculare a acestora. Suntem de părere că această infracţiune are şi un obiect material care-l constituie înscrisul fals. înscrisul fals poate avea această trăsătură fie ca urmare a unui fals intelectual realizat cu ocazia redactării lui, când nu a existat o manifestare de voinţă reală, în sensul adoptării acelui act, fie ca urinare a unui fals material, realizat prin alterarea, modificarea, contrafacerea etc., a conţinutului material a acelui înscris. în ambele situaţii, infracţiunea pe care o comentăm este o formă specială şi calificată a infracţiunilor de fals şi uz de fals, aflate în concurs, motiv pentru care aceasta este sever sancţionată.
4. Latura obiectivă are în structura sa acţiunea de determinare, de convingere a judecătorului - delegat precum şi a funcţionarilor oficiilor registrului comerţului de a admite cererea de înmatriculare şi de a înmatricula societatea „constituită" în baza unui act constitutiv fals. Operaţiunea de determinare a înmatriculării se realizează prin prezentarea unui act constitutiv fals dar care are aparenţa unuia valabil, autentic, provenind de la cei care l-au redactat şi consimţit. Fapta este una de rezultat, pentru că ea nu se consideră consumată decât dacă s-a realizat înmatricularea unei anumite societăti în temeiul actului constitutiv fals.
Latura subiectivă presupune săvârşirea faptei încriminate de art. 280^2, cu intenţie directă şi calificată de a obţine rezultatul dorit.
5. Sancţiunea care se poate aplica unei fapte deosebit de periculoase este închisoarea cuprinsă între 2 şi 8 ani.
1. Acest articol a fost introdus în corpul Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006 din preocuparea legiuitorului român de a combate cât mai eficient fenomenul criminalităţii în domeniul societăţilor comerciale, din ce în ce mai sofisticat, criminalitate în care metodele şi mijloacele utilizate de către infractori sunt foarte subtile şi complicate. Adesea, infractorii, mai ales cei care acţionează în domeniul financiar-bancar- asigurări, utilizează societăţi comerciale, în special pe acţiuni, pentru realizarea scopurilor lor infracţionale, plecând de la
Citește mai mult
premisa că, acţiunile fiind titluri de valoare liber negociabile, pot fi uşor transmise, chiar în mod fictiv, către terţii care, într-o calitate sau alta participă la săvârşirea infracţiunilor ori acordă sprijin ulterior autorilor acelor fapte antisociale.Din perspectiva clasificării infracţiunilor, după diverse criterii, infracţiunea pe care o analizăm credem că poate fi inclusă în grupa infracţiunilor prin care se împiedică înfăptuirea justiţiei.
2. Subiect activ al acestei infracţiuni va putea fi orice persoană fizică care are calitate de asociat într-o societate cu răspundere limitată ori de acţionar într-o societate comercială pe acţiuni ori în comandită pe acţiuni şi care, folosindu-se sau nu, după caz, de o astfel de calitate a săvârşit o anumită infracţiune, situaţie în care, în scopul special, calificat de a se sustrage de la urmărirea penală care urmează a fi pornită ori care a fost pornită deja, de conivenţă cu unul sau mai mulţi terţi, în baza unui acord simulatoriu, îi/le transmite fictiv părţile sociale ori acţiunile, după caz. Un astfel de subiect activ trebuie să fie şi el unul calificat, ca şi în cazurile infracţiunilor examinate anterior.
Subiect pasiv al acestei infracţiuni este statul, în calitate de titular al dreptului şi al obligaţiei de a trage la răspundere penală a celor care săvârşesc infracţiuni precum şi de titular al acţiunii penale.
3. Obiectul juridic special al infracţiunii pe care o comentăm este acela vizând relaţiile sociale care se stabilesc în cadrul etapei urmăririi penale, din cadrul procesului penal.
4. Latura obiectivă constă în operaţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor pe care le deţine legitim infractorul la diverse societăţi, cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de a îngreuna o astfel de urmărire. Operaţiunea este una comisivă şi se realizează pe calea încheierii unui act juridic fictiv apt, principial, să transfere proprietatea asupra părţilor sociale sau asupra acţiunilor, dar care este dublat de un alt act ocult, dar real, anterior sau concomitent prin care se stabileşte de către părţile acordului simulatoriu realitatea raporturilor dintre ele.
Sustragerea de la sau îngreunarea urmăririi penale, ar putea consta în acte de sustragere a bunurilor respective de la instituirea unui sechestru asigurător în baza căruia, după finalizarea procesului penal, s-ar putea acoperi, chiar şi în parte, pagubele pricinuite de infractor printr-o altă infracţiune anterioară, prilej cu care s-a folosit sau nu s-a folosit, după caz, de acele bunuri sau de calitatea pe care ele o confereau infractorului. De asemenea, operaţiunea de înstrăinare fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor ar putea avea ca scop direct şi imediat sustragerea de la executarea măsurii confiscării speciale care s-ar putea lua în cursul urmăririi penale, măsură prevăzută de art. 1181 C. pen., dacă acele bunuri au servit la săvârşirea unei alte infracţiuni.
Din perspectiva terţului/terţilor cu care infractorul încheie actele juridice de transmitere fictivă a proprietăţii asupra părţilor sociale ori asupra acţiunilor, fapta acestuia de a consimţi la încheierea unui astfel de act, având reprezentarea scopului pentru care se face operaţiunea respectivă, ar putea fi calificată, ca o complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 280 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, formă de participaţie reglementată de prevederile art. 26 şi 27 C. pen.
Latura subiectivă, fără îndoială, presupune intenţia directă şi calificată, prin scopul ei special, de a săvârşi o astfel de faptă care împiedică înfăptuirea justiţiei. Chiar dacă art. 280 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale impune ca fapta să fie săvârşită cu un scop special, pentru existenţa infracţiunii nu este necesar să se şi realizeze efectiv obiectivul propriu-zis pe care şi-l propune infractorul ci este suficient să fie dovedit că actul juridic translativ de proprietate a fost încheiat într-un astfel de scop.
5. Pedeapsa, cea mai mare dintre toate cele cu care se sancţionează infracţiunile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, anterior modificării şi completării acesteia prin Legea nr. 441/2006, constă exclusiv în închisoare şi este cuprinsă între un minim special de 2 ani şi un maxim de 8 ani.
Citește mai mult
reprezentanţi ai unor societăţi de naţionalitate străină, pentru a identifica parteneri contractuali, de a participa la diverse modalităţi de prezentare şi promovare de produse, pentru a negocia şi încheia contracte de natură diversă etc., ci acele persoane care vin pentru a desfăşura o activitate comercială propriu-zisă ori de promovare a produselor şi serviciilor proprii determinată, cu caracter de continuitate şi stabilitate, fără a se supune obligaţiilor legale de autorizare şi înregistrare, după caz.Desigur, orice societate comercială de naţionalitate străină are dreptul, în măsura în care legea aplicabilă statutului său organic îi permite acest lucru, să-şi deschidă sucursale în România, cu înregistrarea lor în registrul comerţului în raza căruia îşi va desfăşura activitatea, în condiţiile LRC, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 441/2006, extinzându-şi, pe această cale, activitatea specifică, în alte zone geografice decât cele naţionale. Sucursalele firmelor străine vor deveni subiecţi de drept fiscal şi se vor supune întrutotul normelor materiale şi procesuale imperative ale statului sediului secundar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 105/1992, cu excepţia problemelor care vizează statutul lor organic.
De asemenea, în principiu, oricărei societăţi comerciale de naţionalitate străină îi este permis să constituie în România filiale (bineînţeles, cu înmatricularea lor în registrul comerţului în raza căruia îşi stabilesc sediul) subiecte de drept român, singure sau în asociere cu alte persoane fizice sau juridice române sau străine.
Deşi filialele sunt subiecte de drept distincte şi supuse, sub aspectul statutului lor organic, legii române, reprezintă şi ele o modalitate organizatorică de extindere a activităţii statutare a firmelor de naţionalitate străină, preferată mai ales de aşa-numitele societăţi transnaţionale.
Legislaţia românească nu prevede, după cunoştinţele noastre, posibilitatea pentru societăţile străine de a înfiinţa în România (avem în vedere societăţile de naţionalitate străină care nu au înfiinţate şi înmatriculate în tara noastră sucursale) ceea ce în legislaţia internă sunt denumite generic sedii secundare de tipul agenţiilor şi punctelor de lucru, pe care le are în vedere art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, structuri organizatorice care trebuie înregistrate în registrul comerţului în care este înmatriculată societatea care le înfiinţează precum şi la organele fiscale. în schimb, Decretul-lege nr. 122/1990 privind organizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, act normativ anacronic19’, acordă dreptul societăţilor comerciale străine de a înfiinţa reprezentanţe cu caracter permanent şi care trebuie înregistrate la organul competent. Astfel de reprezentanţe sau agenţii au dreptul să desfăşoare activităţi economice propriu-zise, specifice obiectului de activitate statutar, astfel cum acesta este reţinut prin autorizaţia de funcţionare (a se vedea prevederile art. 9 din Decretul-lege nr. 122/1990)20). De altfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) al acestui act normativ, societăţile comerciale pot fi reprezentate în România, pe bază de contract şi de birouri româneşti specializate, inclusiv cele înfiinţate din iniţiativă proprie.
Concluzionând, există temeinice considerente de ordin financiar şi fiscal - dar nu numai de această natură - pentru instituirea unei obligaţii administrative de înregistrare a activităţii extrateritoriale a firmelor străine, astfel încât dispoziţiile art. 280 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale au menirea de a asigura şi protecţia juridică penală a unor astfel de valori.
2. Revenind la analiza propriu-zisă a infracţiunii prevăzută de art. 280, este necesar să reţinem că obiectul juridic special al acesteia constă în relaţiile sociale care se stabilesc între participanţii la circuitul civil-comercial şi autorităţile statelor pe teritoriul cărora societăţile comerciale străine urmăresc să-şi extindă activitatea. Acest tip de relaţii sociale, presupun conformarea societăţilor comerciale străine la imperativele legilor ţărilor în care persoanele fizice care le reprezintă îşi vor desfăşura activitatea.
3. Subiect activ al infracţiunii pe care o examinăm poate fi doar o persoană fizică, română sau străină, care acţionează cu o anumită continuitate şi stabilitate în ţara noastră, în numele şi pe socoteala unei societăţi străine, ştiind (intenţie directă) că acea societate comercială nu a îndeplinit cerinţele legale pentru a putea desfăşura o anumită activitate comercială în România. Aşadar, acest subiect activ trebuie să aibă calitatea de mandatar - sau agent - cu reprezentare al societăţii comerciale de naţionalitate străină, cerinţă pe care noi o deducem din formularea „cel care exercită un comerţ în favoarea şi pe seama (...)".
Subiect pasiv poate fi Statul român sau terţele persoane fizice sau juridice care pot fi prejudiciate în mod direct printr-o astfel de activitate ilicită.
4. Latura obiectivă are în vedere efectuarea de acte şi de fapte de comerţ, de orice fel, dintre cele prevăzute de legea română, în numele şi pe socoteala unei societăţi străine, fără ca acea societate să aibă dreptul să o facă în România. Avem de face deci cu o activitate infracţională comisivă, fapta nefiind una de rezultat ci de pericol, chiar dacă textul art. 280 vorbeşte de răspunderea pentru daunele pricinuite Statului român şi terţilor, prevedere care nu înseamnă altceva decât atribuirea şi recunoaşterea calităţii de parte civilă acelor categorii de persoane.
Latura subiectivă se caracterizează, prin intenţia directă a făptuitorului de exercitare a actelor şi faptelor de comerţ cu care a fost mandatat de către societatea comercială de naţionalitate străină care nu are dreptul de a desfăşura astfel de activităţi în România, ştiind că acea societate nu are o astfel de abilitare.
5. Pedeapsa, severă de altfel, constă în închisoarea de la 1 la 5 ani.