Art. 79 Societăţile în nume colectiv

1. Conflictul de interese, adică situaţia în care interesele personale ale asociaţilor prevalează asupra celor de grup, este una dintre cauzele principale ale destrămării structurii societare. Momentul în care un asociat întrezăreşte un profit personal mai mare, lucrând împotriva intereselor societăţii, decât profitul ce îi revine în calitate de asociat, este un moment sensibil în existenţa societăţii şi poate conduce la estomparea affectio societatis, în beneficiul afirmării intereselor personale.

De aceea, legea - acordând prioritate intereselor societăţii - restrânge şi sancţionează

Citește mai mult

manifestarea conflictului de interese, impunând asociaţilor să declare acest conflict sau, cel puţin, atunci când acesta există, să se abţină de la orice intervenţie în mecanismul decizional. Conflictul de interese apare şi se manifestă cu privire la o operaţiune determinată - cum ar fi o vânzare de mărfuri sau o prestare de servicii - în care unul dintre asociaţi are, direct sau indirect, interese contrare celor ale societăţii. Aceste interese contrare pot fi personale, pe cont propriu, sau pot fi ale unui terţ, pentru care asociatul acţionează ca mandatar, comisionar, agent sau în altă postură juridică de intermediere.

Pentru a evita efectele nefaste ale manifestării unui asemenea conflict de interese, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale interzice asociaţilor aflaţi într-o asemenea situaţie să ia parte la deliberările sau deciziile care privesc respectiva operaţiune. Având în vedere că, în situaţia societăţii în nume colectiv, unii dintre asociaţii acesteia sunt şi administratori, deliberările şi deciziile la care se referă textul legal implică, fără dubiu, atât adunările asociaţilor cât şi cele ale administratorilor care sunt obligaţi, prin actul constitutiv, să lucreze împreună.

2. Existenţa conflictului de interese este o chestiune de fapt, a cărui prezenţă trebuie apreciată de asociatul interesat şi, pe urmă, de ceilalţi asociaţi care iau parte la deliberări sau decizii. Exacerbarea anumitor situaţii şi încadrarea lor în sfera conflictului de interese poate conduce la blocarea mecanismului decizional; astfel, de exemplu, dacă societatea urmează să îşi mute sediul social într-un imobil proprietate a unuia dintre asociaţi, pentru care va plăti acestuia o chirie, aplicarea rigidă a regulii conflictului de interese l-ar priva pe respectivul asociat de dreptul de a vota modificarea corespunzătoare a actului constitutiv şi astfel nu s-ar putea obţine unanimitatea necesară.

De aceea, legea a introdus două corective în ceea ce priveşte aplicarea regulii conflictului de interese: (a) asociatul care a votat în prezenţa unor interese contrare răspunde numai dacă, fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută şi (b) asociatul interesat este ţinut răspunzător numai dacă prin participarea sa la deliberările sau deciziile luate în operaţiunea respectivă, s-a produs o pagubă societăţii, care prin abţinerea sa ar fi fost evitată.

In practică s-a reţinut că sunt îndeplinite aceste condiţii atunci când, de exemplu, asociaţii care deţin majoritatea capitalului societăţii decid vânzarea activelor acesteia către altă societate, controlată exclusiv de ei, la un preţ stabilit arbitrar