Art. 91 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA I
Despre acţiuni
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA I
Despre acţiuni
Art. 91
(1) În societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător.
(2) Felul acţiunilor va fi determinat prin actul constitutiv; în caz contrar ele vor fi nominative. Acţiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport hârtie, sau în formă dematerializată, caz în care se înregistrează în registrul acţionarilor.
(3) Abrogat.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 90 Societăţile în comandită simplă | Art. 92 Despre acţiuni Societăţile pe acţiuni → |
|---|
1. Alineatul (1) al art. 91 exprimă ideea că, în cazul societăţilor pe acţiuni, capitalul social, ca sumă a aporturilor în numerar şi în natură subscrise de acţionari, spre deosebire de celelalte forme de societăţi comerciale, este divizat în anumite fracţiuni valorice, denumite generic acţiuni. Aşadar, din textul citat, se desprinde concluzia că, în schimbul aporturilor subscrise şi liberate de persoanele care au semnat actul constitutiv ori care au acceptat un
Citește mai mult
anumit prospect de emisiune, după caz, societatea comercială al cărui capital social este divizat în acţiuni va emite nişte instrumente de legitimare (dovedire) a calităţii de acţionar, numite în mod specific acţiuni. Deci acţiunile, la modul cel mai general şi originar, reprezintă valorile, respectiv bunurile pe care le dă (emite) societatea beneficiară a aportului la capital subscris de acţionari, în contrapartidă cu valoarea aportului individual al fiecărui acţionar.Schematizând, relaţia fundamentală dintre societatea constituită în condiţiile capitolului 4 din cadrul Titlului III al Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi cei care au subscris şi vărsat aporturile stabilite este următoarea: acţionarii subscriu şi varsă aporturile aprobate de adunarea constitutivă ori stabilite prin actul constitutiv - societatea devine, de regulă, proprietara şi beneficiara acelor aporturi - societatea se obligă, în temeiul raporturilor juridice specifice contractului de societate comercială şi în contrapartida aporturilor primite, către acţionari, şi recunoaşte (emite) un ansamblu de drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, drepturi care formează un bun mobil incorporai purtând denumirea de acţiune - acţionarii devin titularii unui anumit tip de drept asupra acţiunilor.
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale califică tipul de drept patrimonial pe care-l pot exercita acţionarii asupra acţiunilor ca fiind unul de proprietate, şi nu de creanţă (a se vedea, în acest sens, prevederile art. 98 din această lege).
2. Preocupată de calificarea cât mai exactă din punct de vedere conceptual -principial, literatura de specialitate a definit dreptul de proprietate asupra acţiunilor ca reprezentând „prerogativa de care se bucură o persoană de a folosi, culege fructele şi dispune de acţiunile ce se află în patrimoniul său, în putere proprie şi în interes propriu, în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare"21. Acelaşi autor arată că trăsăturile cele mai caracteristice ale dreptului de proprietate asupra acţiunilor sunt: caracterul subiectiv, absolut, exclusiv, perpetuu, real, patrimonial, principal şi neafectat de modalităţi. Privit sub aspect relaţional - economic - juridic, „dreptul de proprietate asupra acţiunilor reprezintă un drept de apropriere a acestor bunuri - acţiunile, fie că sunt corporale (în formă dematerializată), fie că sunt incorporale (emisă în formă dematerializată prin înscriere în cont)".
în concepţia altor autori, acţiunile sunt definite ca fiind „titlu reprezentativ al contribuţiei asociatului constituind o fracţiune a capitalului social, care conferă posesorului calitatea de acţionar"41. într-o altă viziune, „prin acţiune se mai înţelege titlul de credit constatator al drepturilor şi obligaţiilor, derivând din calitatea de acţionar, adică documentul, înscrisul în care dreptul acţionarului este încorporat"5*. Astfel de titluri mai sunt cunoscute ca titluri corporative, societare, sau de participaţie.
într-o definiţie pe care o considerăm relevantă şi completă, acţiunea este văzută ca „reprezentând o parte a capitalului social al unei societăţi comerciale, liber negociabilă, ce conferă drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale titularului, care pot fi exercitate doar pe durata de existenţă a societăţii emitente".
3. în ceea ce ne priveşte, fără a relua, cu acest prilej, argumentele pentru care calificarea dreptului acţionarilor asupra acţiunilor ca fiind, în raport cu toate tipurile de acţiuni, invariabil, un drept de proprietate, este cel puţin discutabilă, suntem de părere că, de lege lata, în cazul acţiunilor la purtător dreptul de proprietate este unul corporal mobiliar81, în deplină concordanţă cu calificarea dată acţiunilor de prevederile art. 474 alin. (1) şi (2) C. civ. Referitor la acţiunile nominative, materializate sau dematerializate, dreptul de proprietate asupra acestora, întrucât nici măcar în cazul celor materializate înscrisul care le constată nu încorporează dreptul, apreciem că dreptul de proprietate despre care afirmă Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale că s-ar exercita asupra acelor valori ar putea fi doar unul de proprietate mobiliară incorporală atipică şi care poartă asupra unei valori cu potenţial economic. Susţinem un asemenea punct de vedere pornind de la constatarea că acţiunile nominative au un regim juridic aproape identic cu cel al valorilor mobiliare91, astfel cum această noţiune este definită de Legea nr. 297/2004 a pieţei de capital, transmiterea dreptului de proprietate asupra lor putându-se face prin simple operaţiuni de înregistrare, însoţite de declaraţii de voinţă speciale, emise într-un astfel de scop. De asemenea, trebuie avută în vedere şi împrejurarea că, deşi acţiunile la purtător nu sunt titluri de credit perfecte, aşa cum sunt efectele de comerţ clasice (cambiile, biletele la ordin, cecurile, conosamentele), sunt totuşi înscrisuri de valoare, care prin modul în care sunt întocmite, dar mai ales prin modul în care circulă - sub aspect juridic - se autonomizează, în mare măsură, faţă de emitent, fapt care permite concluzia că astfel de înscrisuri încorporează drepturile pe care le consacră.
4. în concluzie, în economia Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dar şi a întregii legislaţii româneşti contemporane, dreptul de proprietate mobiliară asupra diverselor tipuri de acţiuni emise de societăţile comerciale pe acţiuni nu trebuie înţeles ca un drept de proprietate sau, mai exact spus, de coproprietate al acţionarilor asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţii, aşa cum este înţeleasă acţiunea, spre exemplu, în sistemul de common-low,0), ci doar ca un drept corporal sau incorporai, după caz, asupra unei valori economice speciale pe care o dobândeşte acţionarul de la societatea emitentă, în contrapartidă, cu aportul său.
Dreptul principal al acţionarului asupra patrimoniului societăţii emitente este însă, unul de creanţă, şi are ca izvor juridic raporturile juridice născute din contractul de societate.
5. Din punct de vedere economic şi financiar, acţiunile sunt calificate ca fiind titluri de credit / instrumente financiare / valori mobiliare cu câştig variabil, spre a le deosebi de obligaţiunile pe care le pot emite societăţile comerciale pe acţiuni şi care, la scadenţă, produc un câştig fix.
Din punct de vedere fiscal, acţiunile fac parte din categoria investiţiilor financiare, iar veniturile pe care le produc (dividendele) sunt supuse impozitului pe venit ori pe profit; după cum este vorba de acţionari persoane fizice sau de acţionari persoane juridice.
II. Tipurile de acţiuni şi modul în care pot fi emise de către societatea pe acţiuni
6. Legiuitorul stabileşte, ca şi criteriu esenţial de deosebire între acţiunile pe care le poate emite o societate pe acţiuni, modul în care ele se pot transmite, în mod valabil, de la un proprietar la altul. Din această perspectivă, acţiunile pot fi nominative, caz în care numele proprietarului - pe lângă alte elemente - este înscris în documentul care atestă existenţa şi felul acţiunii, şi la purtător, caz în care numele proprietarului nu este menţionat, acesta fiind prezumat ca fiind cel care deţine acţiunea.
Chestiunea felului acţiunilor în care este divizat capitalul social este una fundamentală şi de legalitate în construcţia juridică a unei societăţi pe acţiuni, întrucât de felul lor depinde regimul juridic al exercitării drepturilor şi obligaţiilor născute din raporturile societare. Aşa fiind, felul acţiunilor trebuie determinat prin prevederile actului constitutiv, iar pentru cazul în care se va fi omis să se precizeze felul lor, legea prezumă că acele acţiuni sunt nominative.
7. Modalităţile de exteriorizare a existenţei acţiunilor nominative sunt doar două, considerate ca admisibile, conform prevederilor alin. (2) al art. 91 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, respectiv, pe suport de hârtie şi având conţinutul minimal de informaţii cerut de lege, sau, în cazul acţiunilor nominative dematerializate, prin înregistrarea lor în conturi analitice, deschise pentru fiecare acţionar, fie de către societatea emitentă - dacă aceasta va ţine ea însăşi aşa numitul registrul al acţionarilor - ori de către societatea comercială specializată în ţinerea registrelor acţionarilor, aşa-numita societate de registru independent.
8. Dovada dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative dematerializate se va putea face, după caz, fie prin intermediul unor aşa-numite certificate de acţionar, întocmite de către societatea comercială care a emis acţiunile, fie prin aşa-numitele extrase de cont, emise de către societatea de registru independent, în cazul acţiunilor nominative dematerializate care sunt tranzacţionate pe anumite pieţe reglementate şi supravegheate, în condiţiile Legii nr. 297/2004.
acţiunile fiind bunuri mobile prin determinarea legii, sunt generic determinate în cazul celor la purtător, şi individual determinate în cazul celor nominative materializate. Acţiunile nominative dematerializate, deşi ar trebui să fie şi ele determinate generic, pentru faptul că cele care sunt tranzacţionate pe pieţe reglementate, în baza unor dispoziţii regulamentare emise de C.N.V.M., trebuie numerotate, devin, individual determinate. Desigur, cele dematerializate, dar care nu sunt tranzacţionate pe pieţe reglementate şi nu sunt numerotate, îşi păstrează caracterul de bunuri mobile generic determinate.
Fiind valori liber negociabile, toate tipurile de acţiuni trebuie considerate ca fiind şi bunuri fungibile.
în fine, deşi legea nu prevede nimic într-un astfel de sens, suntem de părere că o societate comercială nu va avea dreptul să emită atât acţiuni nominative, cât şi la purtător, acţiuni care să coexiste unele cu altele.