Art. 111 Codul muncii Durata timpului de muncă Timpul de muncă

Art. 111 defineşte timpul de muncă. Acesta reprezintă o perioadă în care salariatul prestează munca, îşi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale şi se află la dispoziţia angajatorului.

Definiţia este preluată din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/88/CE privind aspecte ale organizării timpului de lucru (art. 2.1).

Desigur că toate aceste activităţi obligatorii ale salariatului trebuie să se desfăşoare conform dispoziţiilor legale şi contractuale.

Prin urmare, salariatul, în cadrul timpului de lucru, trebuie să fie prezent la locul de muncă, să-şi îndeplinească sarcinile de

Citește mai mult

serviciu sub autoritatea şefilor ierarhici, să nu-şi părăsească postul. Observăm că în sintagma „timp de lucru" intră nu numai timpul în care se prestează efectiv munca, ci şi cel în care salariatul „se află la dispoziţia angajatorului". Este vorba, aşadar, de acele perioade în care acesta nu efectuează operaţiunile specifice muncii sale, nu lucrează, ci, de exemplu, aşteaptă sarcinile (ordinul) de serviciu, materia primă, marfa, clienţii, pacienţii, beneficiarii etc:. desigur că, şi aceasta este regula pentru a fi vorba de timp de muncă, salariatul trebuie să fie prezent la locul său de muncă.2

Timpul de muncă nu trebuie confundat cu programul de lucru. Pe când timpul de muncă înseamnă numărul de ore pe zi ori săptămână în care este obligatorie desfăşurarea activităţii salariale, programul de lucru este reprezentat de orele între care se prestează munca zilnic, adică între momentul de începere a activităţii şi cel în care acesta se încheie. Stabilirea programului de lucru intră în competenţa angajatorului, însă el trebuie să respecte dispoziţiile legale care prevăd şi limitează timpul de muncă.