Art. 268 Codul muncii Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 268
(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.
| ← Art. 267 Codul muncii Dispoziţii generale | Art. 269 Codul muncii Competenţa materială şi teritorială → |
|---|
[...]
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Codul de procedură civilă, art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 2.502 din Codul civil, respectiv art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2016.
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-862-2016/decizie-iccj-13-2016-actiuni-constatare-drept-incadrare-grupe-munca-imprescriptible
„Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care
Citește mai mult
contractul respectiv se aplică;c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei." (art. 211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, adoptată ulterior modificării Codului muncii prin Legea nr. 40/2011).
Se observă că acest text (în special lit. a şi b) reia dispoziţiile art. 268 din Codul muncii. Diferenţe se constată în ceea ce priveşte prevederile de la lit. a. într-adevăr această prevedere se referă şi la angajamentul de plată reglementat de Codul muncii, în plus, statorniceşte un termen majorat (45 de zile calendaristice) în care poate fi introdusă contestaţia, faţă de cel stabilit de Codul muncii (30 de zile calendaristice).
Privind „angajamentul de plată", probabil că legiuitorul a avut în vedere „nota de constatare şi evaluare a pagubei", recuperarea acesteia „prin acordul părţilor" prevăzute la art. 270 alin. 3 din Codul muncii sau instrumentul juridic de recuperare a prejudiciilor în cazul funcţionarilor publici (art. 85 din Legea nr. 188/1999 etc.).
Referitor la termenul în care pot fi contestate măsurile unilaterale de încheiere, executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, credem că acesta este diferit; în funcţie de situaţia concretă se vor aplica fie dispoziţiile Codului muncii, fie cele ale Legii nr. 62/2011.
De pildă, în cazul contestării sancţiunilor disciplinare este aplicabil termenul de 30 de zile statornicit de art. 268 alin. 1 lit. b din Codul muncii.
Mai trebuie remarcată diferenţa de reglementare în ceea ce priveşte data de la care curge termenul de 3 ani în cazul plăţii despăgubirilor pentru pagubele cauzate de restituirea unor sume care au format obiectul unei plăţi nedatorate. în timp ce Codul muncii prevede că acest termen curge „de la data naşterii dreptului la acţiune" (art. 268 alin. 1 lit. c şi alin. 2), Legea nr. 62/2011 dispune că el curge de la „data producerii pagubei" (art. 211 lit. c).
Caracterul obiectiv al datei instituite de Legea nr. 62/2011, ne conduce la concluzia că se vor aplica dispoziţiile acestei legi.
în situaţia cererilor privind nulitatea contractului individual de muncă sau a celui colectiv, termenul nu este stabilit pe zile sau luni, ci el corespunde duratei de existenţă a acelui contract.
Evident, că după încetarea contractului, se prescrie dreptul de a solicita constatarea nulităţii lui. De altfel, nu mai există nici un interes pentru constatarea nulităţii unui contract care nu mai există.
în orice alte situaţii, decât cele enumerate de text, se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani care merge de la data naşterii dreptului.